Petru Winzer, coordonator tehnic al Subcomisiei pentru Apărare AUR, condamnă lipsa de transparență și absența unor măsuri ferme pentru relansarea industriei naționale de apărare, constatate și după ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 7 septembrie 2026.
„CSAT a aprobat Planul de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2027-2036 și Programul de transformare, dezvoltare și înzestrare a Armatei până în anul 2044. Sunt documente care angajează viitorul securității naționale și cheltuirea unor sume uriașe din banii contribuabililor români. Și totuși, după această ședință, românii au primit din nou formule generale despre modernizare, capabilități, transformare și oportunități pentru industria națională”, a declarat Petru Winzer.
În opinia reprezentantului AUR, aceasta nu este o strategie, ci o succesiune de declarații politice fără obligații publice și verificabile.
„Nicio explicație clară despre câți bani vor rămâne în România. Nicio garanție fermă privind comenzile pentru industria românească. Niciun obiectiv public privind transferul de tehnologie. Niciun angajament concret privind relansarea fabricilor de apărare.
Aceasta nu este o strategie. Este, cel puțin până la prezentarea unor informații concrete, o succesiune de declarații politice fără obligații publice și verificabile.
Miliarde de euro pleacă în afara țării, iar industria românească primește promisiuni”, a mai spus reprezentantul AUR.
Petru Winzer pune sub semnul întrebării viitoarele programe de înzestrare prin care România va angaja resurse financiare de ordinul zecilor de miliarde de euro.
„Prin Programul SAFE și prin viitoarele programe de înzestrare, România va angaja resurse financiare de ordinul zecilor de miliarde de euro.
Întrebarea fundamentală este simplă:
Câți dintre acești bani se vor întoarce în economia României?
Câte fabrici românești vor fi modernizate?
Câte linii de producție vor fi construite?
Câte locuri de muncă vor fi create?
Ce tehnologii vor fi transferate în România? Ce capacități strategice va putea România să opereze și să susțină independent, în cazul unei crize majore?
CSAT, Guvernul și Ministerul Apărării au obligația să ofere răspunsuri concrete, nu sloganuri despre modernizare”, a transmis Petru Winzer.
Reprezentantul AUR atrage atenția că Programul SAFE trebuie verificat cu maximă transparență, mai ales că deciziile sunt luate într-un moment în care anumite achiziții și proceduri au fost contestate în spațiul public.
„Programul SAFE trebuie verificat cu maximă transparență.
Cu atât mai grav este faptul că aceste decizii sunt luate într-un moment în care anumite achiziții și proceduri asociate Programului SAFE au fost contestate în spațiul public și au făcut obiectul unor sesizări către instituțiile competente, inclusiv către Direcția Națională Anticorupție.
Nu noi stabilim vinovății și nu anticipăm concluziile unei eventuale anchete. Aceasta este exclusiv atribuția instituțiilor statului.
Dar există o regulă fundamentală într-un stat democratic:
Atunci când sunt cheltuite miliarde de euro din banii românilor, orice suspiciune legitimă trebuie clarificată până la ultimul document și până la ultimul euro.
De aceea, cerem transparență maximă privind:
* criteriile de selectare a furnizorilor;
* justificarea procedurilor utilizate;
* prețurile negociate;
* obligațiile de cooperare industrială;
* nivelul real al producției care va fi realizată în România;
* transferurile concrete de tehnologie;
* beneficiile economice și strategice obținute de statul român”, a mai spus acesta.
În ceea ce privește apărarea națională sau politica de importuri, CSAT și Guvernul sunt obligați să ia o decizie cât mai rapidă.
„Considerăm inacceptabil ca România să aloce, în următorii ani, procente fără precedent din Produsul Intern Brut pentru apărare, fără ca autoritățile să prezinte simultan o strategie obligatorie de dezvoltare a industriei naționale.
Românii trebuie să știe dacă banii lor vor finanța dezvoltarea economiei naționale sau vor pleca, aproape în totalitate, către producători externi.
Nu există independență strategică atunci când o țară importă aproape tot ceea ce este esențial pentru propria apărare.
Nu există securitate națională reală atunci când producția, mentenanța, reparațiile și aprovizionarea depind aproape exclusiv de deciziile altor state și ale unor corporații internaționale.
Nu există strategie serioasă atunci când industria națională este invocată în comunicate, dar nu primește comenzi ferme și obiective clare de dezvoltare”, a declarat coordonatorul tehnic al Subcomisiei pentru Apărare AUR.
Petru Winzer consideră urgentă convocarea unei dezbateri naționale privind viitorul industriei de apărare și prezentarea principalelor direcții strategice ale programelor de înzestrare.
„Cerem:
1. Stabilirea unui procent semnificativ și verificabil de participare industrială realizată în România, pentru fiecare program major în care legislația aplicabilă permite acest lucru.
2. Contracte ferme pentru producătorii români de armament și muniții, nu simple promisiuni privind posibile colaborări viitoare.
3. Transfer real de tehnologie, astfel încât România să poată produce, moderniza și întreține echipamente esențiale pe propriul teritoriu.
4. Un program național prioritar pentru dezvoltarea și producția de drone, sisteme anti-dronă și tehnologii de război electronic.
5. Dezvoltarea capacităților naționale de producție a munițiilor și constituirea unor rezerve strategice suficiente pentru situații de criză.
6. Publicarea criteriilor generale de selecție și a impactului economic al marilor programe de achiziții militare, cu respectarea informațiilor clasificate.
7. Control parlamentar real asupra programelor care angajează miliarde și zeci de miliarde de euro din bugetul statului.
8. Verificarea riguroasă de către toate instituțiile competente a aspectelor semnalate în legătură cu procedurile și contractele contestate public.
România nu trebuie să finanțeze prosperitatea industriei altora, în timp ce propria industrie moare”, a conchis coordonatorul tehnic al Subcomisiei pentru Apărare AUR, Petru Winzer.
Coordonatorul tehnic al Subcomisiei pentru Apărare AUR nu contestă necesitatea cooperării cu aliații și partenerii europeni. El consideră că aceasta este indispensabilă securității naționale.
„Dar cooperarea nu trebuie să însemne dependență. Parteneriatul nu trebuie să însemne renunțarea la propriile interese. Iar înzestrarea Armatei României nu trebuie să devină o competiție pentru semnarea celor mai mari contracte de import.
România trebuie să cumpere atunci când este necesar, să coopereze atunci când este avantajos și să producă în România tot ceea ce poate produce în România.
CSAT, Guvernul și Ministerul Apărării trebuie să înțeleagă că nu mai este suficient să anunțe planuri. Românii așteaptă rezultate. Industria românească așteaptă contracte. Armata României are nevoie de capabilități reale și adaptate războiului modern. Iar contribuabilii români au dreptul să știe cum sunt cheltuite miliardele lor”, a mai declarat reprezentantul AUR.
Comments are closed