Petru Negrea – Declarație politică – Extinderea rețelelor de utilități – o obligație publică, nu o povară pentru cetățeni

În România, tot mai mulți cetățeni aleg să își construiască o locuință, să investească în comunitățile lor și să contribuie la dezvoltarea localităților în care trăiesc. Dar foarte mulți se lovesc de aceeași problemă: lipsa accesului real la utilități esențiale.

Vorbim despre energie electrică, gaze, apă și canalizare – infrastructuri fără de care o locuință nu poate funcționa normal.

Legea stabilește obligația operatorilor de distribuție de a dezvolta și extinde rețelele publice pentru asigurarea accesului consumatorilor la utilități. Aceste rețele nu reprezintă simple investiții private, ci infrastructuri de interes public, concesionate pentru furnizarea unor servicii esențiale către populație.

În practică însă, dezvoltarea rețelelor nu ține pasul cu dezvoltarea comunităților și cu nevoile reale ale cetățenilor.

Consider că atunci când o persoană își construiește legal o locuință într-o zonă aflată în intravilan și autorizată pentru construire, operatorii de rețele trebuie să aibă obligația clară de a extinde infrastructura de utilități până în proximitatea acelei locuințe.

Din păcate, de foarte multe ori, oamenii sunt nevoiți să suporte din propriul buzunar costurile pentru extinderea rețelelor de energie, gaze sau alte utilități, uneori sume foarte mari. Nu este normal ca cetățeanul să finanțeze dezvoltarea unor rețele care rămân ulterior parte a infrastructurii publice.

În toate statele europene dezvoltate, extinderea infrastructurii merge în paralel cu dezvoltarea zonelor rezidențiale. Acesta trebuie să fie și modelul României.

Legea trebuie reglementată clar, astfel încât obligația operatorilor de a extinde rețelele publice până în proximitatea noilor locuințe să fie prevăzută fără echivoc și aplicată efectiv în teritoriu, nu doar menționată formal în acte normative.

România are nevoie de o politică serioasă de dezvoltare a infrastructurii publice, coordonată între autorități, operatori și comunități locale.

Dezvoltarea unei țări începe cu infrastructura de bază. Iar accesul la utilități nu trebuie tratat ca un privilegiu, ci ca o condiție normală pentru orice cetățean care își construiește o locuință în mod legal.