Un stat care se preocupă cu adevărat de viitorul său este un stat care investește constant și inteligent în educație. Educația nu este o cheltuială care trebuie tăiată la primul semn de dificultate bugetară, ci fundamentul pe care se construiesc economia, coeziunea socială și siguranța unei națiuni.
În aceste zile, profesorii din România ies în stradă pentru a-și exprima nemulțumirile față de primul pachet de măsuri care a lovit direct sistemul de educație. Vorbim despre norme didactice crescute, despre presiune suplimentară pe cadrele didactice și despre decizii luate fără consultare reală. Aceste proteste nu sunt un moft și nu sunt un joc politic. Sunt semnalul clar că educația a ajuns la limită.
În loc ca aceste avertismente să fie tratate cu responsabilitate, domnul Ilie Bolojan pregătește un al doilea pachet de măsuri, materializat printr-un ordin privind cifra de școlarizare. Un ordin care înseamnă mai puține clase, mai mulți elevi înghesuiți, comasări forțate și noi restrângeri de activitate pentru profesori. Este un pachet care adâncește criza, nu o rezolvă.
Toate acestea se întâmplă într-o Românie în care realitatea este deja alarmantă. Studii naționale și internaționale arată că aproximativ jumătate dintre elevii români se află în zona analfabetismului funcțional. Copii care ajung la liceu fără să înțeleagă corect un text, fără să poată folosi informația și fără șanse reale de integrare profesională. Aceasta este baza de la care pornim.
Într-un asemenea context, a continua politicile de austeritate în educație înseamnă să torni benzină peste un foc deja aprins. Analfabetismul funcțional nu se combate prin clase mai mari și profesori epuizați. Nu se combate prin tăieri și comasări, ci prin sprijin individual, stabilitate și investiție.
Învățământul vocațional, tehnologic și pedagogic, care ar putea oferi direcție și sens multor tineri, este printre cele mai afectate de aceste măsuri. Pierdem profesori, pierdem șanse și adâncim diferențele dintre copii.
Întrebarea rămâne una simplă și gravă: încotro ne îndreptăm și ce viitor oferim copiilor noștri? Dacă tratăm educația ca pe o problemă de contabilitate, viitorul României va fi unul al eșecului.
Comments are closed