Dependența României de importurile de legume în sezonul rece nu este o fatalitate, ci rezultatul direct al unor decizii greșite și al lipsei unei politici agricole coerente – așa am ajuns în situația în care, în plină iarnă, piața românească este dominată de produse din import, în timp ce capacitatea noastră internă de producție în spații protejate s-a prăbușit.
Suprafețele de sere au scăzut de aproape opt ori față de perioada de dinainte de 1990, iar această realitate nu ține de piață, ci de absența investițiilor, de lipsa unei strategii și de incapacitatea statului de a susține un sector esențial pentru securitatea alimentară și, în aceste condiții, România a ajuns să importe o parte semnificativă din legumele consumate, ceea ce ne expune direct la variațiile de preț și la riscurile externe.
Consider că problema nu este doar economică, ci strategică: fără producție internă în sezonul rece, nu putem vorbi despre stabilitate alimentară. Fără sere funcționale și fără sprijin real pentru producători, dependența de importuri va continua să crească.
În opinia mea, costurile ridicate la energie, lipsa finanțării și absența unor programe coerente au dus la abandonarea culturilor în spații protejate. Statul a pierdut controlul asupra unui sector pe care ar fi trebuit să-l dezvolte constant!
Este nevoie, urgent, de o schimbare de direcție: investiții reale în sere, scheme de sprijin adaptate costurilor actuale și o strategie clară pentru reducerea dependenței de importuri.
Solicit, pe această cale, Ministerului Agriculturii să prezinte public situația reală a capacităților de producție în spații protejate și măsurile concrete prin care intenționează să refacă acest sector esenția!
Comments are closed