După ce de Ziua Constituției doamna președinte a CCR a încercat să ne convingă, cu vorbe meșteșugite, cât de importantă este democrația și cât respect are instituția pentru drepturile cetățenilor, iată că astăzi, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, aceeași persoană continuă ofensiva de imagine cu un nou discurs despre „afirmarea și garantarea drepturilor fundamentale”.
Pe hârtie, sună impecabil. În realitate, este o farsă. O tentativă disperată de rescriere a propriei imagini publice, după un an în care CCR a făcut exact opusul a ceea ce predică astăzi.
Doamna președinte ne spune solemn că drepturile omului trebuie să fie „reper fundamental pentru conviețuirea pașnică”. Întrebarea este simplă: unde era acest „reper fundamental” când românilor le-au fost încălcate drepturile în pandemie prin decizii în grabă, neconstituționale, dar pe care CCR le-a validat prin tăcere sau prin interpretări abuzive?
Unde era respectul față de drepturile omului anul trecut, când Curtea Constituțională a anulat votul democratic al românilor fără vreo dovadă concludentă, fără transparență, fără asumare?
Cum poți vorbi despre drepturi fundamentale în timp ce anulezi însăși expresia supremă a unui drept: votul?
Astăzi vedem o incongruență totală între discurs și fapte. O instituție care a mutilat încrederea publică încearcă să se prezinte drept apărătoarea românilor. Este pur și simplu un episod de disonanță cognitivă la nivel instituțional: cei care au subminat democrația pozează acum în gardienii ei.
Situația amintește perfect de piromanul care, după ce a incendiat o casă, ține un discurs doct despre importanța măsurilor anti-incendiu. Ipocrizie în forma ei cea mai pură.
CCR și-a pierdut credibilitatea exact în momentul în care a decis că dreptul românilor de a vota este optional și negociabil. Tot ce urmează după aceea – declarații, conferințe, „griji” pentru democrație – nu este decât PR ieftin, menit să acopere responsabilitatea unei decizii istorice care a lovit în plin în încrederea publicului în stat.
Românii nu mai au nevoie de lecții teoretice despre drepturi și libertăți.
Românii au nevoie ca instituțiile statului să înceteze să le încalce.
Au nevoie de curaj, de transparență și de responsabilitate, nu de discursuri cosmetizate.
Până când CCR nu-și asumă greșelile și nu își corectează comportamentul, orice declarație despre drepturile omului rămâne un exercițiu de imagine.
Iar românii văd foarte clar diferența dintre vorbe și fapte!
Comments are closed