
Către: Domnul Ilie Bolojan, prim-ministru, ministru interimar al Energiei
De la: Domnul Nicolae MÎNDRESCU, deputat în circumscripția electorală nr.40 Vâlcea
Subiectul întrebării: Clarificări despre angajamentele asumate de România privind depozitarea în Ucraina a gazelor din perimetrul Neptun Deep și cooperarea energetică în Marea Neagră
Stimate Domnule Ministru-interimar,
Parlamentul de la Kiev l-a votat pe Serhii Korețki, până acum director general al companiei energetice de stat Naftogaz, în funcția de prim-ministru al Ucrainei. Numirea are o relevanță directă pentru România: compania pe care a condus-o a purtat discuții preliminare cu OMV Petrom pentru un posibil parteneriat privind dezvoltarea unei descoperiri importante de gaze din sectorul ucrainean al Mării Negre, zăcământ situat în apropierea perimetrelor maritime românești și considerat de specialiștii din industrie unul dintre cele mai promițătoare din regiune.
Această schimbare se suprapune peste înțelegerile convenite în martie 2026, cu ocazia vizitei la București a președintelui Ucrainei, când cele două părți au anunțat intenția de a dezvolta împreună proiecte energetice în Marea Neagră. În spațiul public au circulat informații potrivit cărora una dintre componentele acestor înțelegeri ar viza stocarea în Ucraina a producției viitoare de gaze din perimetrul Neptun Deep. Documentele nu au fost prezentate Parlamentului, iar Ministerul Energiei nu a oferit până acum o explicație privind conținutul lor!
Miza, domnule ministru-interimar, depășește cu mult chestiunea tehnică a depozitării, întrucât Neptun Deep înseamnă aproximativ 100 de miliarde de metri cubi și reprezintă singura șansă a României de a-și schimba poziția energetică în regiune pentru următoarele decenii. Cine controlează depozitarea controlează, în bună măsură, momentul și prețul la care gazul ajunge pe piață, iar a externaliza această funcție într-o țară aflată în război, ale cărei instalații energetice sunt ținta constantă a atacurilor și care are propriile priorități de aprovizionare, ridică întrebări serioase atât de securitate a aprovizionării, cât și de suveranitate economică. România dispune de zăcăminte epuizate care pot fi folosite pentru stocare, iar capacitatea de depozitare a fost, ani la rând, un obiectiv declarat de investiții. Dacă aceste capacități sunt insuficiente, Parlamentul are dreptul să afle de ce, după atâția ani de anunțuri, nu au fost dezvoltate!
Există, domnule ministru-interimar, și o dimensiune care ține de patrimoniul diplomatic al României – delimitarea platoului continental cu Ucraina a fost obținută printr-un proces de cinci ani la Curtea Internațională de Justiție, încheiat în 2009 cu o hotărâre unanimă prin care României i-a revenit o suprafață de aproximativ 9.700 km², adică peste 79% din zona aflată în litigiu, hotărâre care a fixat cadrul juridic în care România își exploatează astăzi resursele. Orice formă de cooperare cu partea ucraineană în zone adiacente liniei de delimitare trebuie construită astfel încât să nu creeze precedente, ambiguități sau situații de fapt care să erodeze poziția câștigată atunci.
Având în vedere cele expuse, domnule ministru interimar, vă solicit să îmi comunicați următoarele: