Lilian Scripnic – declarație de presă – Guvernul nu trebuie să ia decizii în locul lui Dumnezeu, ci trebuie să redeschidă spitalele pentru pacienţii non-covid.

Managementul dezastruos al sistemului sanitar din ultimele 14 luni a făcut, în România, cel puţin la fel de multe victime ca pandemia.

Criza de competenţă a actualilor guvernanţi surclasează criza COVID-19 din perspectiva degradării stării de sănătate a românilor.Bolnavii cronici au fost abandonaţi, iar spitale specializate pentru tratamentul unor afecţiuni specifice au fost transformate, uneori peste noapte, pentru facilităţile lor de terapie intensivă, în spitale COVID. Cel mai cunoscut şi, în acelaşi timp, cel mai scandalos caz de acest fel este cel al Spitalului Clinic de Ortopedie şi TBC Osteoarticular Foişor. La miez de noapte, pacienţii au fost evacuaţi pe tărgi, în portbagajele unor autoturisme, fără sprijin din partea aparţinătorilor, şi au fost trimişi acasă sau transferaţi în alte spitale, lucru care a pus o presiune psihică de neînchipuit asupra celor care fuseseră internaţi pentru afecţiuni deja existente. Calculele cinice şi imorale ale oficialilor erau simple: apăreau 26 de paturi terapie intensivă noi, şase medici specializaţi şi 200 de paturi cu oxigen pentru bolnavii de coronavirus. Dar de românii care au nevoie de îngrijiri de ortopedie şi traumatologie se mai preocupă cineva?Cer Guvernului să ne spună când va redeschide sistemul de sănătate pentru pacienţii non-Covid. Să ne aducă la cunoştinţă, de exemplu, când Spitalul Clinic de Ortopedie şi TBC Osteoarticular Foişor, unul dintre cele mai moderne spitale de ortopedie si traumatologie din Europa, în care statul român a investit zeci de milioane de euro în ultimii ani, îi va trata din nou pe pacienţii pentru care are competenţe şi dotări. Când se vor redeschide spitalele pentru bolnavii de cancer pentru ca aceştia să beneficieze de tratamentele şi de medicamentaţia de care depinde viaţa lor? Niciunde în lume tratarea, în cele mai bune condiţii, a bolnavilor de coronavirus, nu presupune abandonarea bolnavilor cronici şi a celor care suferă de alte afecţiuni. Chiar dacă Guvernul are astăzi puterea politică pentru a lua decizii fundamentale legate de sistemul de sănătate, nu are şi puterea divină pentru a decide cine trebuie să moară şi cine trebuie să trăiască în România – funcţie de natura afecţiunilor pacienţilor. Înţelegem toţi că suntem într-o situaţie de criză sanitară, însă Guvernul nu trebuie să ia decizii în locul divinităţii, ci trebuie să ia decizii raţionale într-un sistem de sănătate nediscriminatoriu şi să dea dovadă de empatie pentru toţi românii care au nevoie de ajutor medical.