Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Tăcerea instituțională privind participarea militarilor români la Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei și suspiciunea unei dislocări anterioare aprobării Parlamentului         

Interpelare politică către Domnului Radu-Dinel Miruță, ministrul interimar al Apărării Naționale

De către Domnul senator: Iacob Constantin Ciprian

Circumscripția electorală: Nr. 16 Dâmbovița

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul interpelării: Tăcerea instituțională privind participarea militarilor români la Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei și suspiciunea unei dislocări anterioare aprobării Parlamentului 

Domnule Ministru interimar,

La 10 septembrie 2026, Ministerul Apărării Naționale a confirmat, ca răspuns la o solicitare de informații de interes public, că Memorandumul intitulat „Contribuția României la Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei” fusese aprobat în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării încă din 30 martie 2026.

În aceeași zi, prin adresa nr. DSN1/858, Președintele României a solicitat Parlamentului încuviințarea participării Armatei României, începând cu trimestrul al II-lea al anului 2026, cu până la 20 de militari – personal de stat major – în cadrul comandamentului dislocat, prin alternanță, în Franța și în Marea Britanie.

Așadar, opțiunea politică fusese conturată, memorandumul fusese aprobat, efectivul maxim fusese stabilit, domeniile de activitate fuseseră indicate, iar participarea era programată să înceapă cel târziu în perioada aprilie–iunie 2026. Cu toate acestea, până la răspunsul MApN din 10 septembrie, opiniei publice nu i-a fost prezentată nicio explicație coerentă asupra existenței memorandumului, conținutului său, calendarului avut în vedere ori consecințelor asumate de statul român.

Au trecut mai mult de cinci luni în care o decizie strategică a rămas în penumbra circuitului administrativ. Faptul că adresa prezidențială a primit un număr de înregistrare la Senat nu echivalează cu informarea reală a parlamentarilor și nici cu exercitarea controlului parlamentar. Un document poate exista într-o mapă instituțională, în timp ce reprezentanții aleși și cetățenii sunt ținuți în afara oricărei explicații.

Această tăcere devine cu atât mai gravă cu cât termenul indicat pentru începerea participării – trimestrul al II-lea al anului 2026 – era deja depășit la momentul răspunsului ministerului. În locul unei afirmații categorice potrivit căreia niciun militar român nu a fost trimis, detașat sau pus la dispoziția comandamentului, MApN a ales formularea echivocă potrivit căreia, după aprobarea Parlamentului, „ar putea încadra” până la 20 de militari.

Un asemenea condițional nu înlătură suspiciunea că personal militar român ar fi putut participa deja la activitățile comandamentului sub o altă calificare administrativă: misiune individuală, detașare temporară, activitate de legătură, expertiză, planificare preliminară sau participare în cadrul unui pachet de forțe aprobat anterior. În materie de securitate națională, ambiguitatea nu este prudență instituțională; este o formă de sustragere de la răspundere.

Mai mult, solicitarea prezidențială invocă art. 4 alin. (2) din Legea nr. 291/2007, act normativ care privește intrarea, staționarea și desfășurarea operațiunilor forțelor armate străine pe teritoriul României. Or, situația descrisă în document privește militari români care urmează să participe la o structură aflată în afara teritoriului național, materie reglementată de Legea nr. 121/2011. Această incongruență juridică nu poate fi trecută în registrul erorilor neînsemnate.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării are atribuția constituțională de a organiza și coordona activitățile privind apărarea și securitatea națională. Nu are însă prerogativa de a transforma Parlamentul într-o anexă procedurală și nici de a substitui aprobarea acestuia printr-un fapt împlinit construit în spatele unei tăceri prelungite.

Românii au dreptul să știe nu doar dacă militarii lor vor ajunge pe teritoriul Ucrainei, ci și dacă aceștia au fost deja implicați în structuri care planifică viitoare acțiuni militare în sprijinul Ucrainei. Diferența geografică dintre Paris, Londra și teritoriul ucrainean nu anulează natura strategică a activității desfășurate.

În consecință, vă solicit să răspundeți fără echivoc la următoarele două întrebări:

1. De ce Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României nu au informat public, între 30 martie și 10 septembrie 2026, asupra aprobării memorandumului, asupra participării preconizate a celor 20 de militari și asupra termenului stabilit pentru începerea acesteia și ce demersuri concrete a întreprins ministerul pentru ca solicitarea să fie supusă unei dezbateri și aprobări parlamentare efective înainte de debutul trimestrului al II-lea?

2. A fost trimis, detașat, delegat, nominalizat, încadrat ori pus la dispoziția Comandamentului operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei sau a structurilor sale subordonate, începând cu 30 martie 2026, vreun militar ori angajat civil al Ministerului Apărării Naționale, sub orice formă juridică sau administrativă, înaintea aprobării Parlamentului și, dacă da, câte persoane au fost trimise, la ce date, în ce state, cu ce mandat, în baza cărui act și în cadrul cărui lanț de comandă?

Solicit ca răspunsul să fie prezentat atât oral, cât și în scris și să cuprindă o confirmare categorică privind existența sau inexistența unei participări anterioare aprobării Parlamentului, nu formulări condiționale ori calificări administrative susceptibile să disimuleze natura reală a misiunii.

De asemenea, solicit transmiterea cronologiei complete a procedurii, a actelor neclasificate care au fundamentat memorandumul și a temeiului juridic în baza căruia a fost avută în vedere începerea participării din trimestrul al II-lea al anului 2026.