Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă de o gravitate extremă: în spațiul public și chiar în interiorul acestui Parlament sunt vehiculate idei potrivit cărora tăierea finanțării pentru Programul Nucleu și pentru cercetarea națională ar reprezenta o „măsură de economie bugetară”. Această abordare, dacă se concretizează, ar însemna o decizie de autodistrugere strategică a României.
Programul Nucleu nu este un lux. Este plasa de siguranță a cercetării românești, deja aflate într-o stare critică. Laboratoare care nu mai pot plăti curentul, institute care funcționează prin împrumuturi, cercetători care lucrează pe salarii umilitoare. În lipsa finanțării de bază, România riscă să piardă capacitatea minimă de a produce cunoaștere proprie. Iar această cunoaștere este esențială pentru securitatea și viitorul nostru.
Cercetarea fundamentală și aplicată nu este un moft, nu este o piață liberă în care se vând produse la raft. Ea stă la baza sistemului medical, a infrastructurilor reziliente, a managementului dezastrelor și cutremurelor, a apărării naționale, a educației de calitate, a protecției mediului. Tăierea acestor fonduri înseamnă vulnerabilitate națională. Înseamnă să devenim complet dependenți de cunoașterea și tehnologia altora. Înseamnă capitulare științifică și tehnologică.
Și vă întreb: cum putem pretinde că dorim dezvoltare, dacă distrugem tocmai pilonul pe care se sprijină orice societate avansată?
În marile democrații ale lumii, cercetarea este componentă esențială a securității naționale:
– Franța alocă peste 20 miliarde de euro anual pentru cercetare, prin CNRS și universități. Finanțarea este garantată prin lege.
– Germania investește peste 110 miliarde de euro, susținând institutele Max Planck și Fraunhofer cu bugete multianuale.
– Statele Unite alocă peste 200 miliarde de dolari prin NSF, NIH, DARPA și alte agenții strategice.
– Elveția, Marea Britanie, Țările Nordice – toate înțeleg că fără cercetare națională nu există independență, nu există competitivitate, nu există viitor.
În schimb, România alocă sub 0,2% din PIB cercetării. Suntem în coada Europei. Iar în loc să corectăm această rușinoasă realitate, se propune să o înrăutățim? Se propune tăierea singurului mecanism de supraviețuire a cercetării publice?
Este o măsură halucinantă, periculoasă și profund iresponsabilă. Tăierea Programului Nucleu va însemna închiderea laboratoarelor, colapsul institutelor strategice, fuga definitivă a cercetătorilor și prăbușirea prestigiului academic românesc.
Ca parlamentar, mă opun categoric acestei direcții. Soluția nu este amputarea cercetării, ci reconstrucția sa pe baze moderne, predictibile și integrate într-o strategie națională clară. România are nevoie de o lege-cadru pentru cercetare, de stabilitate instituțională, de recunoașterea cercetării ca element de interes public vital.
Stimați colegi,
A cere cercetătorilor să se autofinanțeze din vânzarea „produselor” înseamnă să negăm însăși misiunea cercetării fundamentale. Înseamnă să pierdem zeci de ani de efort, formare, colaborări internaționale și speranțe. Și, mai grav, înseamnă să condamnăm viitorul României.
Haideți să nu fim Parlamentul care a asistat pasiv la falimentarea cunoașterii. Să fim Parlamentul care a înțeles că investiția în inteligență este singura care garantează suveranitate, siguranță și progres.
Comments are closed