“Doamnă Novák, domnule Hunor: Transilvania este România!”
Suntem singura ţară din Uniunea Europeană care tolerează afronturile la care este supusă, în mod repetat, atât de reprezentanţii celei mai mari minorităţi conlocuitoare, cât şi de reprezentanţii la vârf ai statului vecin, care îi priveşte pe toţi reprezentanţii acestei minorităţi ca pe propriii cetăţeni. Evident, mă refer la etnicii maghiari şi la statul maghiar.
De ce tolerăm?
Din ignoranţă, din teamă, din trădare.
Din ignoranţă, pentru că, încă din decembrie 1989, Ungaria şi-a manifestat tendinţele secesioniste asupra Ardealului, iar cine nu vede sau nu crede această realitate este cel puţin un ignorant.
Din teamă, pentru că după 1989 cei mai mulţi dintre liderii noştri politici s-au gândit doar la ce să facă şi cum să facă pentru a nu deranja pe nimeni şi a-şi păstra locul pe scaun.
Din trădare, pentru că ţara a avut un preţ pentru mulţi dintre cei care s-au perindat la conducerea ei.
Astăzi, din prostie, teamă sau trădare, niciun oficial de rang înalt nu a luat poziţie împotriva vizitei, cu caracter secesionist-separatist, în Transilvania, a doamnei preşedinte al Ungariei, Katalin Novák.
Din prostie, pentru că pur şi simplu nu înţeleg interesul teritorial al Ungariei în România, dar şi rolul destabilizator pe care îl joacă vecinii noştri de la nord în interiorul Uniunii Europene.
Din teamă, pentru a nu deranja firul invizibil care leagă Budapesta de Paris şi Berlin, via Moscova.
Din trădare, pentru că România nu înseamnă absolut nimic pentru mulţi dintre cei care ne conduc, în special pentru etnicii maghiari din Guvern.
Vizita doamnei Novák în România este o declaraţie secesionistă, care sună aşa: “Nu contează cum, noi vrem Transilvania!”
Este de datoria noastră, a tuturor românilor iubitori de neam şi de ţară, să îi întoarcem afrontul şi să îi amintim două lucruri: primul – în 1919 am ajuns până la Budapesta şi am eliberat-o; al doilea – Ria, ria, aici e România!
Nu există răspunsuri