Evdochia Aelenei – Declarație politică – Despre  românii  invizibili!

Adresată de către doamna senator: Evdochia  AELENEI

Circumscripţia electorală: Nr. 14 Constanța

Grupul Parlamentar:  AUR

Şedinţa Senatului din data de: 09.04.2024

Titlul declaraţiei politice:  Despre  românii  invizibili!

Doamnelor și  domnilor senatori!

     Săptămâna trecută a apărut o opinie despre românii ne-bancabili, așa zis invizibili pentru sistemul financiar bancar.

     Cred că problema „cetățenilor invizibili” depășește viziunea  interesului băncilor și poate fi abordată dintr-o perspectivă mai largă.

     În primul rând, sunt invizibile pentru bănci persoanele care nu au nici o relație, nici o interferență cu banca, pentru că aceasta îi evită sau, mai rău, îi umilește.

     Nu îi ascultă, nu stă de vorbă cu ei, nu îi înțelege. Băncile și alte instituții se laudă cu cifrele de cursanți și primesc fonduri europene pentru că fac educație financiară. De acest tip de educație au nevoie tocmai acești oameni care nu apelează la bănci și nu se regăsesc în registrele lor de clienți. Așa că educație financiară primesc eventual cei care au cea mai puțină nevoie, iar cei nebancabili, în jur de 7 milioane de români, cu nevoi speciale în domeniu, sunt ignorați.

     Cu alte cuvinte, sunt oameni ignoranți în probleme financiare pentru că, la rândul lor, sunt ignorați de sistem.

     Citesc adesea articole laudative despre băncile din țara noastră, dar se trece cu ușurință peste faptul că în goana lor pentru profit, băncile și-au redus la extrem sucursalele, agențiile, au desființat sau nu îngrijesc ATM-urile, refuză interacțiunea directă cu clienții, îi trimit să se programeze la niște telefoane foarte aglomerate la care, în loc să răspundă, le pun muzică, și-au redus personalul și programul de lucru cu publicul, nu mai acceptă operațiunile cu cash și alte șicane.

     Situația este dramatică mai ales în mediul rural pentru care nu are aplecare nici una din băncile active din România.

     Această restrângere a activității băncilor cu publicul îi afectează și pe orășeni.

     Am vorbit până acum de instituții din domeniul comercial în politicile cărora interesul clientului este desconsiderat, iar acesta nu are ce face decât să nu relaționeze cu banca.

     Se pare că nici statul, nici Banca Națională nu au cum, nu pot sau nu știu să-l ajute, fiind lăsat la discreția politicii băncilor de optimizare a profitului.

     Românii aceștia nu pot deveni vizibili atât timp cât băncile și statul nu-și vor corecta  conduita față de toți locuitorii țării noastre.

     Există însă și un alt fel de „persoane invizibile”, de data acesta pentru instituții publice ale statului român. Tot din mediul rural s-au retras sau îndepărtat școala, poliția, poșta, dispensarul sanitar, biblioteca și altele.

     Primăriile se plâng de faptul că nu pot încasa amenzile primite de cetățenii din localitatea lor pentru că nu au cum să-i constrângă pe contravenienți să plătescă amenda. Sunt cetățeni care nu relaționează cu primăria, iar aceasta îi lasă în plata Domnului. Tolerarea unor comportamente antisociale și nelegale ajunge la cote maxime în preajma alegerilor locale din teama de a nu se pierde voturi. La o adică, sunt bune și voturile „românilor invizibili”.

     Cel mai frapant aspect al acestui fenomen social politic – numit „persoane invizibile” – îl furnizează românii din străinătate.

     Timp de trei ani sunt invizibili pentru ca dintr-o dată să devină foarte vizibili, foarte frecventați și curtați din moment ce se anunță un rând de alegeri.

     Doar în campaniile electroale românii din străinătate sunt căutați, li se fac spectacole cu muzică populară românească și se joacă Hora Unirii.

     Folclorului i se imprimă o funcție politică electorală. Chiar e de mirare această atașare spontană a partidelor și a liderilor acestora de muzica și jocurile naționale.

     Prin urmare, interesul politic, interesul partidelor, face ca o categorie de români să fie când mai vizibili, când lăsați în umbră.

     Cercul acesta vicios al dublei ignorări, de felul – tu nu mă vezi, nici eu nu mă uit la tine –  trebuie spart și înlocuit cu unul virtuos, începând de la  politic.

     Dacă tot sunt alegeri anul acesta, atunci cred că este momentul potrivit să lansăm programe și politici publice care să-i aibă în vedere pe toți românii.

     Și, evident, de programe și politici care să-i facă vizibili și pe cei ocoliți de sistemul bancar și cel instituțional de stat.

     Iar acesta se face cu mai multă politică, nu cu deturnarea folclorului de la misiunea sa națională.

     Așa cum băncile trebuie să facă educație financiară, la fel partidele trebuie să facă educație politică.

     În acest fel vom avea mai puțini nehotărâți în privința votului.