O statistică sumbră a Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor locale ne arată că, după Revoluţia din 1989, construcţia de noi spitale este doar promisiune electorală şi atât.
În campania electorală în urma căreia Dragnea a câştigat alegerile, acesta promitea românilor 8 spitale regionale, iar la 8 ani distanţă românii au realizat că au înghiţit o noua găluşcă electorală marca PSD. Astăzi, după 34 de ani de democraţie, sistemul de sănătate se află în colaps.
Iar dacă facem o introspecţie si ne raportăm la reuşitele clasei politice care a guvernat România timp de 34 de ani, enumerarea durează foarte puţin.
Prima unitate medicală edificată în perioada ce a urmat evenimentelor din 1989 a fost construită la Iaşi, anume Spitalul de urgenţă, ale cărei lucrări au început în 1996, au fost finalizate abia după 10 ani în 2006, şi-a deschis porţile după 6 ani, în 2012, fiind transformată în Institutul Regional de Oncologie. De reţinut este că a fost finanţată din bugetul Ministerului Sănătăţii, adică din buzunarul românilor şi a costat peste 75 de milioane de euro.
A doua astfel unitate medico-sanitară a fost construită la Mioveni, cu o capacitate de 250 de paturi, cu lucrări începute în 2016 şi finalizate în 2019, finanţată cu 58 milioane de euro din bugetul oraşului Mioveni şi 19 milioane euro de la bugetul de stat, adică tot din buzunarul românilor.
Dacă ar trebui să mă raportez la timpul în care a fost construit Spitalul de la Mioveni, România ar fi trebuit să aibă astăzi 11 spitale noi construite cu o capacitate de minimum 250 de paturi, adică un spital care să deservească 3-4 judeţe.
Este de punctat şi următoarea stare de fapt: construirea unor noi corpuri la Spitalul Filantropia din Craiova dar şi alte 2 extinderi în Bucureşti la Spitalul Foişor si Spitalul de copii „Dr. Victor Gomoiu” au fost singurele care au fost finanţate cu fonduri externe nerambursabile.
Dar, iată că vine PNRR-ul şi ne promite 8 spitale regionale din fonduri nerambursabile externe, o altă minciună sfruntată, pentru că astăzi se votează împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii pentru a se putea demara lucrările la aceste obiective de investiţii. Aici se opreşte implicarea în dezvoltarea infrastructurii spitaliceşti a celor care conduc România de 34 de ani.
Rezultatul neimplicării Guvernului în dezvoltarea infrastructurii medico-sanitare a condus la existenţa multor spitale care stau să cadă, a numeroaselor secţii de specialitate închise pentru că nu pot oferi servicii conforme pentru bolnavii cronici, a spitalelor care iau foc din cauza dotărilor precare dar şi a infecţiilor nosocomiale care pun în pericol real sănătatea românilor.
Astăzi, românii preferă să se îngrijească acasă, decât să meargă la spital pentru a-şi trata afecţiunile. De aceea, să nu ne mire că 60% dintre cetăţenii României nu mai au încredere în acest sistem sanitar care nu este gestionat optim şi cu simţ de răspundere de Ministerul Sănătăţii.
Și cum poţi avea încredere? Când în perioada pandemiei cele mai mari abuzuri la adresa securităţii sanitare şi cel mai mare jaf al achiziţiilor medicale s-a derulat şi cu concursul direct al celor care au condus Ministerul Sănătăţii. De la achiziţii aberante gen izolete şi milioane de doze de ser experimental, până la construcţii inutile gen spitale modulare.
Cei care au condus România de la Revoluţie până acum ne-au arătat în aceşti 34 de ani neputinţa, incompetenţa sau reaua voinţă de a crea stabilitate şi predictibilitate în sistemul sanitar românesc
Am susţinut şi am derulat, cu ajutorul Asociaţiei ”Medici pentru satele ţării”, un proiect important pentru sănătatea românilor prin intermediul căruia peste 20.000 de români au primit servicii medicale gratuite, români care nu au avut posibilitatea unor investigaţii minimale, deoarece guvernanţii şi instituţiile statului uitaseră de nevoile lor reale.
Similar, sunt asociaţii care au demonstrat că pot construi spitale fără ajutorul sau implicarea statului, asociaţii care în loc să fie sprijinite de Ministerul Sănătăţii, mai mult au fost încurcate în iţele birocratice create de aceste instituţii conduse de oameni incompetenţi.
Și te întrebi ce rol au aceste instituţii? Ce nevoie mai avem de ele? De ce plătim cu mii de euro oameni care nu fac nimic real pentru dezvoltarea sistemului de sănătate? De ce vor să îngroape sistemul de sănătate de stat? Întrebări la care nu ne răspunde nimeni!
Nu există răspunsuri