Dumitrescu Cristina Gabriella – Întrebare – Stadiul implementării articolului 61 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 privind școlile românești din afara granițelor țării și cursurile de limbă, cultură și civilizație românească pentru diaspora.

Adresată: Domnului Daniel-Ovidiu DAVID, ministru al Educației și Cercetării

                  Doamnei Oana-Silvia ȚOIU, ministru al Afacerilor Externe

                  Doamnei Crstina-Lavinia ARNĂUTU, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

De către: Senator Cristina-Gabriella DUMITRESCU, președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni

Circumscripția electorală: nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Stadiul implementării articolului 61 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 privind școlile românești din afara granițelor țării și cursurile de limbă, cultură și civilizație românească pentru diaspora.

Domnule ministru,

Doamnă ministru,

Doamnă secretar de stat,

Articolul 61 din Legea 198/2023 prevede, la alineatul 2, că Ministerul Educației, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, „poate organiza unități de învățământ de tip «școală românească din afara granițelor țării», cu predare în limba română, pe lângă oficiile diplomatice și instituțiile culturale ale României în străinătate, precum și cursuri de limbă, cultură și civilizație românească”, potrivit legislației statului respectiv și condițiilor locale.

Dispoziția de la art. 61 al Legii 198/2023 are un caracter opțional („poate organiza”), adică nu impune obligația automată, fapt ce ridică întrebări legate de voință politică, inițiativă politico-administrativă, resurse și termene concrete de punere în aplicare.

Unitățile Unităţile de învăţământ prevăzute la alin. 2 al art. 61 al Legii 198/2023 „se vor înfiinţa, cu prioritate, în state în care există comunităţi româneşti istorice sau însemnate numeric”.

Comunități românești istorice există în Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Grecia, Bosnia și Herțegovina, Croația și Republica Moldova (în regiunea ei transnistreană), iar comunități românești diasporale însemnate numeric există în Marea Britanie, Italia, Spania, Germania, Franța, Portugalia, Austria, Irlanda, SUA, Canada, precum și în alte state membre ale UE sau extracomunitare.

Potrivit informațiilor de care dispunem, în prezent există comunități de români statele vecine și Balcani sau în diaspora care solicită deschiderea unor astfel de școli românești sau programe de sprijin educațional bilingv, dar nu este clar în ce măsură autoritățile centrale au pus la punct un mecanism operațional sau au inițiat demersuri concrete.

Consider relevant și faptul că, în conformitate cu Ordinul ministrului Educației nr. 5 726/2024 privind Regulamentul-cadrul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, dispozițiile art. 61 alin. (9) și (17) sunt invocate în procesul normativ de aprobare a Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, valabil începând cu anul școlar 2024-2025.

Având în vedere cele expuse mai sus, precum și ținând cont de intenția de a organiza audieri parlamentare tematice în Comisia pentru românii de pretutindeni, vă rog respectuos să-mi comunicați:

1.Care este stadiul concret al demersurilor inițiate până în prezent (planificare, studiu de fezabilitate, negocieri bilaterale) pentru deschiderea unor unități de tip „școală românească” la sediile diplomatice / culturale ale României în comunitățile istorice românești sau în cele cu populație românească semnificativă din diaspora?

2. În ce țări sunt avute în vedere astfel de școli, pe ce criterii au fost selectate localitățile / comunitățile prioritare și care este calendarul estimativ de implementare (etapele planificate, termene, responsabilități)?

3. Care este bugetul prevăzut la nivel central (MAE, ME, DRP) și/sau local (ambasade, instituții culturale) pentru finanțarea acestor școli sau programe de cursuri de limbă, cultură și civilizație românească?

4. Ce ordonanțe, protocoale, memorandumuri sau convenții bilaterale sunt (sau urmează să fie) încheiate cu statele-gazdă pentru recunoașterea și funcționarea acestor școli sub egida României, în conformitate cu legislația locală, și (dacă este cazul) ce obstacole întâmpină aceste demersuri?

5. Cum se asigură recrutarea și remunerația cadrelor didactice care urmau să predea în aceste unități, având în vedere că unii dintre ei ar putea fi detașați din țară, iar alții proveni din comunitățile locale?

6. Ce mecanisme de coordonare interministerială (MAE, ME, DRP) sunt prevăzute sau au fost deja instituite pentru monitorizarea, evaluarea și susținerea acestui program educațional în comunitățile istorice românești și diaspora?

7. Cum se va asigura transparentizarea informațiilor privind punerea în aplicare a articolului 61 –  inclusiv în ce formă autoritățile vor publica rapoarte, indicatori și situația proiectelor –  pentru ca românii din afara granițelor să cunoască demersurile și drepturile lor?

8. În ce măsură prevederea articolului 61 se va corela cu alte instrumente legislative și strategice (de exemplu, politica pentru românii de pretutindeni, strategiile culturale etc.), astfel încât să se evite suprapuneri sau disfuncționalități între ministere și instituții?

Vă rog ca în răspunsurile dumneavoastră coordonate interinstituțional și prezentate în scris, să comunicați și copiile documentelor strategice, planurilor interministeriale și acordurilor de principiu deja semnate sau preconizate, pe care le considerați relevante pentru înțelegerea integrală a modului de aplicare a art. 61 din Legea 198/2023.

Orice alte informații sau documente relevante privind acest subiect – inclusiv corespondența diplomatică, avizele, studiile de fezabilitate sau demersurile efectuate – sunt binevenite și vor contribui la clarificarea acestei situații de interes major pentru românii din comunitățile istorice și diaspora.