Dan Tanasă – declarație de presă – Un martir al Revoluţiei de la 1848- Ştefan Ludwig Roth.

Este momentul să cinstim, în Parlamentul României, memoria unui mare luptător pentru dreptate, a unui mare prieten al românilor din anii grei ai Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, intelectualul sas, Ştefan Ludwig Roth, martir al idealurilor de libertate ale românilor, saşilor şi maghiarilor cinstiţi care au suferit atâtea secole de tiranie din partea constituţiilor medievale de până la acel moment sublim pe care-l trăia Europa, cel al “primăverii popoarelor”.

Ştefan Ludwig Roth s-a născut în anul 1796 la Mediaş şi i-au fost sfârşite zilele pe Cetăţuia Clujulului la 11 mai 1849, prin împuşcare, fiindu-i înscenată vinovăţia de “trădare” de de către tribunalul de sânge al reacţiunii nobiliare din Cluj, la ordinul lui Kossuth, cel vinovat de războiul civil şi de atrocităţile contra românilor din Transilvania. Pentru noi, românii, Ştefan Ludwig Roth reprezintă una dintre cele mai luminoase personalităţi ale Revoluţiei paşoptiste din Transilvania, al cărui spirit deschis şi vizionar s-a afirmat încă din 1842, când Dieta Transilvaniei, formată în majoritate din aristocraţia maghiară, voia să impună limba maghiară în locul limbii latine ca limbă oficială în Transilvania. S-a ridicat atunci această mare conştiinţă a epocii, care a fost Ştefan Ludwig Roth, şi în celebra sa broşură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), i-a replicat astfel Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a ţării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveţi singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveţi limba aceasta, o înmiită trebuinţă impune cunoştinţa (cunoaşterea) ei”. Îl găsim apoi pe Ştefan Ludwig Roth alături de români la Marea Adunare populară românească din 3/15 mai 1848 la Blaj, scriind cu simpatie despre doleanţele românilor într-o publicaţie săsească de epocă. A fost prieten cu protopopul român Ştefan Moldovan al Mediaşului, a corespondat cu marele gazetar George Bariţiu, a luptat pentru frăţie, egalitate în drepturi, desfiinţarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de ţărani, fără jafuri şi spânzurători de care era plină atunci Transilvania.