Cristina-Emanuel Dascălu – Întrebare parlamentară – Lipsa de acțiuni concrete în raport cu discursul public privind combaterea discriminării împotriva romilor

Adresată:

Doamnei Oana ȚOIU, Ministrul Afacerilor Externe

De către: Deputat Cristina Emanuela DASCĂLU

Circumscripția electorală: nr. 24 Iași

Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 21.08.2025

Obiectul întrebării: Lipsa de acțiuni concrete în raport cu discursul public privind combaterea discriminării împotriva romilor

 

Stimată Doamnă Ministru,

În cadrul ceremoniei din 31 iulie 2025, prilejuită de Ziua Europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva Romilor, ați susținut un discurs în care ați afirmat, citez: „România nu mai fuge de adevăr (…) am ajuns la un nivel de maturitate ca țară (…) trebuie să înțelegem unde este începutul urii”.

Aceste afirmații, deși bine intenționate, ridică întrebări esențiale privind coerența între retorică și realitate. În continuare, comunitățile de etnie romă din România se confruntă cu stigmatizare sistemică, marginalizare, discriminare instituțională și subreprezentare în funcții publice. Nu putem considera că România a ajuns la „maturitate instituțională” în gestionarea acestei traume istorice doar prin alocuțiuni comemorative, oricât de emoționante ar fi.

În acest sens, vă adresez următoarele întrebări punctuale:

1. Ce politici externe concrete a inițiat Ministerul Afacerilor Externe, submandatul dvs., pentru promovarea combaterii discriminării împotriva romilor la nivel european, în afara declarațiilor simbolice?

2. Care sunt rezultatele măsurabile ale MAE în sprijinirea diplomației memoriei privind Holocaustul romilor și cum se reflectă acestea în relațiile bilaterale sau în cadrul UE?

3. Ați menționat experiențe personale în care ați aflat despre genocidul romilor „din tabere de voluntariat”, nu din educația formală. Considerați că România și, implicit, Ministerul Afacerilor Externe, își asumă suficient promovarea adevărului istoric în curriculumul școlar și în dialogul diplomatic?

4. Cum explicați absența unei strategii naționale coerente de promovare a memoriei Holocaustului romilor în afacerile externe, în condițiile în care România deține experiență relevantă în combaterea antisemitismului?

5. Dincolo de ceremonii, cum sprijină concret MAE inițiativele ONG-urilor și ale liderilor romi care luptă împotriva discriminării sistemice? Există linii de finanțare, parteneriate instituționale sau instrumente diplomatice folosite în acest sens?

Vă solicit un răspuns în scris, în termenul prevăzut de lege.

Distribuie acest articol!