Cristina Dascălu – Declarație politică – Patrimoniul României nu este de vânzare, nu este de pierdut și nu este de uitat!

România se confruntă cu un scandal de o gravitate excepțională, care ar trebui să zguduie din temelii orice instituție responsabilă de apărarea identității noastre naționale.
226 de lucrări de artă, aflate în gestiunea Ministerului Afacerilor Externe, au dispărut fără urmă. Nu vorbim despre simple obiecte administrative. Vorbim despre cultură, despre memorie, despre patrimoniu. Despre ceea ce definește o națiune.

Și mai grav este faptul că, din anul 2020, există un proces pe rol pentru stabilirea pagubelor, însă, după ani de zile, statul român nu a reușit nici să clarifice responsabilitățile, nici să recupereze aceste opere, nici să ofere explicații convingătoare cetățenilor.
Această situație nu este doar o eroare administrativă. Este expresia unui eșec sistemic, a unei nepăsări instituționalizate și a unei lipse de respect față de valorile fundamentale ale României.
Cum este posibil ca, într-un stat membru al Uniunii Europene, patrimoniul cultural să dispară din gestiunea unei instituții centrale fără ca nimeni să răspundă?
Cum este posibil ca ani întregi să treacă fără concluzii, fără vinovați, fără măsuri?
Într-o lume în care organizații internaționale precum INTERPOL gestionează baze de date cu zeci de mii de opere de artă dispărute, tocmai pentru a combate traficul ilegal de bunuri culturale, România pare incapabilă să-și protejeze propriul patrimoniu .
Nu este vorba doar despre trecut. Este vorba despre viitor. Despre ce lăsăm generațiilor următoare. Despre credibilitatea statului român în fața partenerilor internaționali.
În numele responsabilității publice și al respectului față de cultura națională, solicit clarificarea urgentă a situației celor 226 de lucrări de artă dispărute, identificarea și sancționarea celor vinovați, indiferent de funcția deținută, inventarierea completă și digitalizarea patrimoniului artistic aflat în gestiunea instituțiilor statului, crearea unui mecanism național de monitorizare și alertă pentru bunurile culturale, interoperabil cu bazele de date internaționale.
Nu putem vorbi despre diplomație culturală, despre imagine externă sau despre respect internațional, în timp ce patrimoniul nostru dispare în tăcere, între dosare prăfuite și indiferență administrativă.

România nu își poate permite să fie un stat în care cultura se pierde, iar responsabilitatea se dizolvă.
Cine nu este capabil să protejeze patrimoniul acestei țări, nu are ce căuta în funcții publice.