15 iunie. Un reper fundamental al culturii, spiritului şi conştiinţei naţionale: Mihai Eminescu. În fiecare an, această dată nu este doar un simplu exerciţiu comemorativ, ci şi un prilej de a ne întoarce cu luciditate şi cu evlavie către ceea ce înseamnă spiritul românesc autentic.
Pentru că Eminescu nu este doar poetul nepereche, aşa cum l-a numit George Călinescu, ci este şi modelul suprem al intelectualului angajat, al jurnalistului neînfricat, al gânditorului vizionar, care şi-a dedicat întreaga viaţă ideii de naţiune, limbă şi spirit românesc. Într-o lume în care superficialul şi comercialul tind să înghită reperele, Eminescu rămâne vertical, asemenea unui stâlp de lumină într-o noapte grea.
Ca vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, resimt cu atât mai acut responsabilitatea ca numele şi opera lui Eminescu să nu rămână simple lecţii de manual, ci vii izvoare de reflecţie, de învăţătură şi de demnitate pentru tinerele generaţii. Într-o şcoală românească ce are nevoie de modele vii, Eminescu trebuie restituit elevilor şi studenţilor nu doar ca autor de versuri memorabile, ci şi ca spirit liber, cu gândire critică şi neclintită iubire de ţară.
Ca scriitoare, nu pot să nu mă aplec asupra frumuseţii tulburătoare a limbajului eminescian, asupra armoniei desăvârşite dintre cuvânt şi idee, dintre formă şi fond. Eminescu a fost şi rămâne, pentru literatura noastră, un etalon de profunzime şi rafinament stilistic, dar şi un exemplu de asumare a suferinţei în numele idealului.
Astăzi, când graniţele identitare sunt puse la încercare, iar valorile naţionale sunt adesea marginalizate, vocea lui Mihai Eminescu răsună mai actuală ca oricând: chemare la trezire, la păstrarea demnităţii, la apărarea limbii şi culturii naţionale, la asumarea curajoasă a destinului nostru.
Aşadar, să nu îl evocăm doar ritualic pe Mihai Eminescu, ci să-l redescoperim, să-l recitim şi să-l rostim în casele noastre, în şcoli, în săli de lectură şi în Parlament. Pentru că a-l citi pe Eminescu înseamnă a ne înţelege mai bine pe noi înşine, a ne regăsi rădăcinile şi a ne redobândi mândria de a fi români.
Versurile sale nu sunt simple cuvinte pe hârtie – sunt chemarea sufletului nostru colectiv către adevăr, frumuseţe şi eternitate. În fiecare strofă a sa pulsează inima României, iar în fiecare vers se reflectă visurile şi durerea unui popor întreg. Să-l citim nu doar cu ochii, ci şi cu sufletul; să-l purtăm nu doar în memorie, ci şi în inimă; pentru că Eminescu nu este doar poetul nostru – este şi conştiinţa noastră naţională vie şi nemuritoare.
Comments are closed