Costache Chertif – Întrebare – Modul în care este respectat în România și Ungaria Testamentul distinsului patriot și filantrop român Emanuil Gojdu. Necesitatea retrocedării patrimoniului fundației Gojdu spoliat de statul maghiar sub dominația regimului totalitar comunist

Adresată: Domnului Emilian-Horațiu HUREZEANU, Ministru al Afacerilor Externe

                    Domnului Ciprian Vasile OLINICI, Secretar de Stat pentru Culte

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: Nr. 26, Maramureș

Obiectul întrebării:  Modul în care este respectat în România și Ungaria Testamentul distinsului patriot și filantrop român Emanuil Gojdu. Necesitatea retrocedării patrimoniului fundației Gojdu spoliat de statul maghiar sub dominația regimului totalitar comunist.

Stimate domnule ministru,

Stimate domnule secretar de Stat,

Distinsul patriot și filantrop român Emanuil Gojdu s-a născut pe 9 februarie 1802 la Oradea, în Imperiul Habsburgic, într-o familiei de macedo-români cu rădăcini în Moscopole, și decedat pe 3 februarie 1870 la Pesta, în Austro-Ungaria.

Emanuil Gojdu a fost un fervent susținător al drepturilor românilor din Transilvania și Ungaria. Casa sa natală, situată lângă Biserica cu Lună în Oradea, se poate vedea și astăzi.

A urmat studiile preuniversitare la Liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea, cunoscut acum sub numele de Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Educația universitară a continuat la Academia de Drept din Oradea, la cea din Pojon (Bratislava) și la Budapesta, unde a obținut diploma de avocat și ulterior pe cea de „notar cambial”. Stabilindu-se la Budapesta în 1824, a devenit avocat și politician de renume.

Mândru de originea sa română și ortodoxă, Gojdu și-a transformat casa din Budapesta într-un loc de întâlnire pentru deputații români, unde s-a discutat inclusiv un proiect de lege pentru egalitatea naționalităților.

El spunea adesea: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea căci m-a făcut român; iubirea pentru Națiunea mea mă determină să acționez, ca și după moarte să revin din mormânt pentru a fi mereu alături de Națiune”.

Prin testamentul său din 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu a lăsat întreaga sa avere „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și sprijinirea preoților. Fundația creată astfel a funcționat între 1870 și 1917, oferind burse unor personalități remarcabile precum Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș.

Fundația, înființată în 1870 de către Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna și administrată de „Reprezentanța Fundației Gojdu”, avea menirea de a gestiona patrimoniul conform testamentului lui Gojdu.

Averea Fundației Gojdu era constituită din:

1. bunuri imobile: – un complex arhitectonic compus din opt edificii cu câte patru nivele, șapte dintre ele situate în lanț continuu, legate printr-un lung pasaj, toate situate în centrul Budapestei – străzile Király, Dob și Holló – pe frontispiciul clădirii principale fiind pusă inscripția „Gozsdu udvar”(„Curtea Gojdu”).
2. valori bancare (sume de bani depuse în bănci, 2.306 acțiuni diverse, titluri de împrumuturi publice și acțiuni depozitate la Băncile „Pesti Hazai Első Takarekpenztár” și „Hazai Bank” din Budapesta.
3. Diverse obiecte de valoare.

Valoarea inițială, din anul 1870, a patrimoniului Fundației Gojdu era de 178.000 florini, fiind estimată, în 1917, la 8.000.000 de coroane.

Pentru a proteja valoarea patrimoniului, Gojdu a prevăzut capitalizarea anuală a unei părți din dobânzi, stabilind perioade de câte 50 de ani pentru proporția dintre capitalizarea dobânzilor și cheltuielile pentru burse: 1870-1920, 1920-1970, 1970-2020 și 2020-2070.

Testamentul său rămâne valabil cel puțin până în 2070, interzicând vânzarea/înstrăinarea surselor productive ale patrimoniului până la acea dată, menținându-l ca sursă productivă pentru 200 de ani.

La 14/19 august 1880, au fost adoptate Statutele Fundațiunii lui Gojdu, care reprezentau, alături de Testamentul din 4 noiembrie 1869, documentele juridice care reglementau activitatea Fundației. Conform Testamentului, din Reprezentanța Fundației făceau parte mitropolitul ortodox român al Ardealului și toți episcopii ortodocși români din Ungaria și Transilvania, alături de „încă trei bărbați civili”. În primul an de funcționare (1871) au fost acordate patru burse, iar din anul următor peste 100. În anul școlar 1898-1899 s-au acordat 127 de burse. În cei 48 de ani de activitate, Fundația Gojdu a acordat 4.455 de burse de studii și 928 de ajutoare financiare tinerilor români ortodocși din Ungaria și Transilvania.

După anul 1920, patrimoniul Fundației Gojdu a rămas aproape în întrebime în Ungaria, Reprezentanța Fundației funcționând la Sibiu, grupată în jurul Mitropolitului Ardealului (președinte de jure), iar „Administrația Fundației” la Budapesta (str. Holló, nr. 8, în complexul de clădiri al Curții Gojdu). Beneficiarii testamentari ai Fundației Gojdu devin, din acest moment, tinerii studioși români ortodocși din România (fostele provincii Transilvania, Banat și părțile vestice), Ungaria, Serbia și Slovacia. În consecință, Reprezentanța din Sibiu și Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei au solicitat Guvernului României să poarte negocieri cu Guvernul Ungariei pentru a asigura astfel funcționarea prevederilor testamentare privind patrimoniul Fundației Gojdu. Conform art. 249 al Tratatului de Pace de la Trianon din 1920, Ungaria avea obligația de a restitui patrimoniul Fundației titularilor. În urma negocierilor purtate între 1924 și 1934, la 27 octombrie 1937 a fost semnat acordul dintre România și Ungaria privind restituirea patrimoniului Fundației. Acordul definitiv din 1937 a fost ratificat de către România în 1938 și de către Ungaria la 20 iunie 1940.

În anul 1952, patrimoniul din Ungaria al Fundației Gojdu a fost naționalizat abuziv de către statul maghiar, rămânând statului român doar clădirea Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea.

În anul 1996, la Sibiu, Fundația „Gojdu” și-a reluat activitatea și și-a asumat continuitatea executării Testamentului lăsat de Emanuil Gojdu, inclusiv recuperarea bunurilor testate de acest mare patriot și filantrop român.

Potrivit informațiilor publice, între 1998 și 2004 s-au purtat discuții între guvernul României și cel al Ungariei, încercându-se restituirea patrimoniului Fundației Gojdu. În octombrie 2005 prim-ministrul Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu, semnează cu guvernul maghiar un controversat acord care prevedea înființarea – conform legislației ungare – a unei fundații publice româno-ungare „Gojdu”.

Cunoaștem de asemenea că subiectul identificării unei soluții corespunzătoare, care să asigure execuția dispozițiilor testamentare, a fost reiterată în permanență părții maghiare de către partea română. Bunăoară, subiectul a făcut obiectul discuțiilor în cadrul Comitetului de Specialitate româno-ungar de colaborare în problemele minorităților naționale, fapt consemnat în textul Protocolului celei de a 8-a sesiuni a Comitetului (parafat la nivel de secretariat la 7 mai 2015).

Folosesc ocazia pentru a exprima opinia că acest subiect care privește în egală măsură interesul statului și națiunii române, precum și al Bisericii Ortodoxe Române și al minorității naționale române din Ungaria, trebuie să se afle constant în atenția Ministerului Afacerilor Externe al României și al misiunii diplomatice române la Budapesta, într-o abordare euroconformă din perspectiva necesității demantelării de către Republica Ungară a moștenirii regimului totalitar comunist din țara vecină, demantelare care prevede în mod obligatoriu restituirea către proprietăților spoliate pe durata regimurilor totalitare (a se vedea în acest sens Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096 (1996) cu privire la demantelarea moștenirii fostelor regimuri comuniste[1]). Amintesc în acest context că, prin Rezoluția sa nr. 1096 (1996), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei „recomandă, în principiu, restituirea in integrum a bunurilor către proprietarii lor originari, inclusiv a bunurilor aparținând Bisericilor, care au fost în mod ilegal și pe nedrept ridicate, naționalizate, confiscate sau expropriate de către Stat sub dominația regimurilor totalitare comuniste”.

De asemenea, doresc să reamintesc în context Recomandarea APCE nr. 1556 din 24 aprilie 2002[2], intitulată Religie și schimbări în Europa Centrală și de Est, document care statuează: ”Adunarea recomandă Comitetului Miniștrilor să solicite guvernelor statelor membre, Uniunii Europene și autorităților și organizațiilor în cauză: (…) să garanteze instituțiilor religioase ale căror proprietăți au fost naționalizate restituirea acestor bunuri într-un anumit termen sau, în cazul în care o astfel de restituire nu este posibilă, despăgubiri echitabile și să fie vigilenți pentru a preveni privatizarea bunurilor bisericești naționalizate”.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să-mi transmiteți:

1.Care este situația curentă a Fundației Gojdu și a patrimoniului acesteia din cuprinsul Republicii Ungare? Vă rog să furnizați detalii despre starea actuală a Fundației Gojdu, incluzând informații despre administrare, activitățile desfășurate și măsurile luate pentru conservarea patrimoniului său.

2. Ce inițiative a întreprins Ministerul Afacerilor Externe, pe plan bilateral, precum și în cadrul structurilor Consiliului Europei, pentru recuperarea acestui patrimoniu în beneficiul națiunii române? Datorită valorii istorice și culturale a moștenirii Gojdu, solicit informații detaliate despre măsurile concrete de protejare a intereselor naționale, inclusiv despre modul în care MAE cooperează cu Biserica Ortodoxă Română în vederea atingerii scopului legitim de recuperare a patrimoniului testat de Emanuil Gojdu națiunii și Bisericii Române.

3. Ce prevederi includ acordurile semnate cu Ministerul de Externe ungar și cum se asigură că acest patrimoniu este valorificat în strictă conformitate cu prevederile Testamentului lui Emanuil Gojdu? Vă rog să mă informați asupra conținutului acordurilor semnate cu Ministerul de Externe ungar referitoare la moștenirea Gojdu pentru a putea înțelege cum contribuie aceste prevederi la valorificarea patrimoniului în beneficiul celor stabiliți de testator. În eventualitatea că aceste acorduri sau alte documente aferente chestiunii nu au fost clasificate, vă rog respectuos să-mi puneți la dispoziție copii ale acestora.

4. Cum a fost implicată și consultată Biserica Ortodoxă Română în procesul de recuperare a bunurilor mobile și imobile din Ungaria și România care au constituit moștenirea Gojdu? În ce măsură Biserica Ortodoxă Română a fost parte a deciziilor părților română și ungară legate de administrarea și recuperarea acestor bunuri în beneficiul națiunii române, conform voinței testatorului.

5. Cum își motivează partea maghiară refuzul de a restitui proprietarului de drept patrimoniul Fundației Gojdu confiscat abuziv și ilegal în 1954 de către Republica Ungară sub dominația regimului totalitar comunist? Care sunt principalele „argumente” ale părții ungare pentru a nu se conforma prevederilor și recomandărilor Rezoluției APCE nr. 1096 (1996) privind Măsurile de demantelare a moștenirii fostelor regimuri totalitare comuniste și ale Recomandării APCE nr.  1556 (2002) privind Religia și schimbările din Europa Centrală și de Est.

6. Dacă România a abordat sau nu, la nivelul structurilor Consiliului Europei, chestiunea retrocedării de către statul ungar a patrimoniului Fundației Gojdu spoliat ilegal și abuziv de către acesta sub dominația fostului regim totalitar comunist. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să precizați data și forma în care partea română a abordat această chestiune, iar în eventualitatea unui răspuns negativ, vă rog să specificați dacă MAE și partea română, în general, sunt dispuse să abordeze chestiunea la nivelul structurilor Consiliului Europei.

7. Cum respectă Biserica Ortodoxă Română dispozițiile din Testamentul lui Emanuil Gojdu privind cinstirea memoriei acestuia.

---

1 Résolution 1096 (1996) Mesures de démantèlement de l’héritage des anciens régimes totalitaires communistes. // Resolution 1096 (1996) Measures to dismantle the heritage of former communist totalitarian systems. Disponibilă pe pagina oficială de internet a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei: https://pace.coe.int/fr/files/16507/html

[2] Recommandation 1556 (2002) Religion et changements en Europe centrale et orientale. // Recommendation 1556 (2002) Religion and change in central and eastern Europe. Disponibilă pe pagina oficială de internet a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei: https://pace.coe.int/en/files/16997/html