Prezentată de către: senatorul Costache CHERTIF
Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: „Spațiul aerian și maritim al României nu poate fi apărat cu promisiuni. Să cumpărăm drone și sisteme antidronă românești, fără a mai finanța industriile de apărare ale altora”.
Domnule președinte, stimați colegi,
România traversează una dintre cele mai periculoase perioade pentru securitatea sa de după aderarea la NATO. Războiul este la granițele noastre, dronele survolează regiunea Mării Negre, iar amenințările care până ieri păreau teoretice au ajuns să lovească efectiv teritoriul național.
Pe 29 mai, o dronă kamikaze a explodat pe acoperișul unui bloc de locuințe din Galați. Pe 5 iunie, o dronă maritimă ucraineană a pătruns în apele teritoriale ale României și a fost neutralizată în portul Constanța după mai bine de cinci ore. Cinci ore!
În tot acest timp, unde au fost sistemele de avertizare? Unde au fost capacitățile de interceptare? Unde au fost milioanele și miliardele de euro despre care ni se spune permanent că sunt investite în securitatea națională? Românii au dreptul să afle răspunsul.
Pentru că adevărul este unul simplu și incomod: statul român reacționează după ce pericolul a trecut, nu înainte. Guvernul demisionar pare preocupat mai degrabă să semneze contracte spectaculoase și să organizeze conferințe de presă decât să rezolve vulnerabilitățile reale care devin evidente cu fiecare incident.
În timp ce dronele cad pe teritoriul României, Ministerul Apărării continuă să privească aproape exclusiv către marile cataloage ale industriei de armament occidentale. Miliarde de euro sunt pregătite pentru a pleca peste granițe, inclusiv prin împrumuturile europene din programul SAFE, în timp ce producătorii români sunt ținuți la ușa propriului stat.
Este o politică absurdă. Când ai nevoie urgentă de capacități antidronă, investești în ceea ce poți produce rapid, local și eficient. Nu transformi România într-un simplu client captiv al marilor concerne străine.
Astăzi, războaiele nu mai sunt câștigate exclusiv de tancuri de zeci de milioane de euro sau de avioane ultraperformante. În Ucraina vedem zilnic cum drone de câteva mii de euro distrug tehnică militară de milioane. Vedem cum sisteme automate de interceptare schimbă regulile jocului pe câmpul de luptă.
Iar România are competențe în acest domeniu. Avem companii care dezvoltă drone și sisteme de combatere a dronelor. Unele dintre aceste tehnologii sunt deja utilizate de partenerii noștri strategici în Orientul Mijlociu. La București, Brașov și Ghimbav există producători și dezvoltatori de drone, sisteme autonome și tehnologii de interceptare. Companii precum Qognifly, Orbotix Industries, Carfil, Romaero sau parteneriatele dezvoltate de IAR Brașov demonstrează că România nu pornește de la zero. Avem ingineri, avem fabrici, avem capacitate de inovare și avem produse care pot concura pe piața internațională.
Și atunci apar întrebări pe care Nicușor Dan și Ilie Bolojan refuză să le audă: Dacă tehnologia românească este suficient de bună pentru alții, de ce nu este suficient de bună pentru statul român? De ce este bună pentru export, dar nu și pentru apărarea propriilor cetățeni? De ce trebuie ca fiecare criză să fie transformată într-o oportunitate de afaceri pentru industriile de apărare din alte state, în timp ce industria românească este condamnată să supraviețuiască din contracte marginale și promisiuni electorale?
În realitate, asistăm la o formă de neglijență strategică. România împrumută bani pentru a cumpăra securitate din exterior, în timp ce refuză să construiască securitate acasă.
Fiecare euro trimis exclusiv în afara țării înseamnă locuri de muncă pierdute, taxe pierdute, know-how pierdut și dependență suplimentară. Fiecare euro investit într-o companie românească înseamnă însă producție locală, dezvoltare tehnologică și capacitate industrială care rămâne la dispoziția statului român inclusiv în situații de criză.
Mai grav este că, în timp ce regimul tergiversează, riscurile cresc. Mai ieri a fost un bloc din Galați. Ieri a fost portul Constanța. Mâine poate fi o școală. Poate fi un spital. Poate fi o centrală electrică. Poate fi o instalație portuară strategică. Iar atunci nu vor mai ajuta nici comunicatele de presă, nici conferințele triumfaliste ale Președinției și nici explicațiile birocratice despre proceduri și competențe ale Ministerului Apărării Naționale.
Din acest motiv solicit public:
- Lansarea imediată a unui program național de achiziție de drone și sisteme antidronă produse în România;
- Introducerea unui principiu clar de prioritate pentru producția românească în toate programele relevante de înzestrare;
- Crearea unei rețele naționale integrate de detectare și interceptare a dronelor la frontiera estică, în zona Mării Negre și în jurul infrastructurilor critice;
- Prezentarea urgentă în Parlament a unui raport complet privind incidentele de la Galați și Constanța;
- Constituirea unei comisii parlamentare de anchetă care să stabilească responsabilitățile instituționale pentru aceste incidente.
Stimați colegi, România are nevoie de acțiune, nu de autopromovare guvernamentală. Președinția și Guvernul nu au înțeles nici acum lecția Galațiului și a Constanței. În fața amenințărilor reale care bat deja la ușă, nu ne putem permite luxul indiferenței. Spațiul aerian și cel maritim al României trebuie apărat, și nu oricum, ci cu tehnologie românească, cu locuri de muncă românești, cu bani care rămân în economia românească. Altfel, vom continua să finanțăm securitatea altora, în timp ce vulnerabilitățile noastre rămân deschise.
Comments are closed