Adresată: Doamnei Luminița-Teodora Odobescu, Ministrul Afacerilor Externe
De către Domnul Senator: Adrian Costea
Circumscripţia electorală: 23 Ialomița
Grupul Parlamentar: AUR
Şedinţa Senatului din data de: 21 iunie 2023
Obiectul interpelării: Poziția MAE față de solicitările, Consiliului Național al Românilor din Ucraina
Stimată Doamnă Ministru,
CNRU a înaintat la sfârșitul lunii mai 2023 un Memoriu adresat Președintelui Ucrainei, Ministerului Educației și Minieterului Afacerilor Externe din Ucraina.
Memoriul, la care au fost anexate și răspunsurile celor două ministere, a fost transmis Comisiilor de Politică Externă din Parlamentul României, cât și ministerului de resort.
Am speranța că, având în vedere schimbarea conducerii diplomației românești după preluarea mandatului de Domnia Voastră, MAE din România va adopta o poziție mult mai fermă privind drepturile etnicilor români din Ucraina, cât și din celelalte regiuni istorice din jurul României.
Am studiat răspunsul MAE din Ucraina la solicitările Consiliului Național al Românilor din Ucraina. El conține o serie de elemente relevante, pozitive, care însă nu corespund exact situației reale din Ucraina, principiile enunțate nefiind puse în aplicare.
Aștept din partea Excelenței Voastre un răspuns la următoarele întrebări, și mai mult, enumerarea efectivă a acțiunilor diplomatice concrete pe care le veți întreprinde în sensul remedierii respectivelor situații:
- Răspunsul MAE din Ucraina folosește sintagma „limba minorității naționale moldovenești”, dar adaugă: „merită menționată situația deosebită a persoanelor care se identifică drept moldoveni, a căror limbă este aceeași cu limba pe care o posedă minoritatea română și prin urmare este limbă oficială a UE”.
Cum se împacă cele două elemente, în esență ireconciliabile întrucît constituie o contradicție logică? Dacă limba moldovenilor este aceeași cu limba pe care o vorbește minoritatea română (limbă oficială a UE), de ce partea ucraineană insistă a folosi noțiunea de „limbă moldovenească”, care nu corespunde niciunei realități lingvistice distincte de cea a limbii române? De vreme ce nu există în Ucraina o minoritate moldovenească distinctă de cea română, fiind una și aceeași minoritate, ce demersuri diplomatice veți întreprinde pentru a convinge partea ucraineană să renunțe la aceste sintagme (limbă / minoritate moldovenească) care doar perpetuează o confuzie lingvistică și identitară?
De altfel, și răspunsul Ministerului Educației și Științei din Ucraina folosește aceleași sintagme ce nasc doar confuzie. Printre altele, el recunoaște că „manualele de limbile și literaturile minorităților naționale nu au mai fost tipărite”, lucru foarte grav.
De la românii din Ucraina avem informații care contrazic net situația atât de pozitivă descrisă în răspunsurile celor două instituții ucrainene.
- Memoriul CNRU invocă Tratatul de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat în 1997:
„Solicitările noastre sunt în deplină concordanță cu Constituția Ucrainei și, angajamentele internaționale ale Ucrainei, asumate inclusiv prin Tratatul de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina.”
Și totuși, Răspunsul părții ucrainene omite menționarea acestui important Tratat bilateral. Articolul 13 din Tratat detaliază obligațiile privind protecția drepturilor minorității române din Ucraina.
Mai putem considera acest tratat bilateral ca fiind în vigoare în prezent? Ce demersuri veți întreprinde pentru ca Ucraina să aplice efectiv, nu doar declarativ, prevederile Tratatului, în special Articolul 13 menționat?
CNRU a solicitat parlamentarilor români o poziție fermă și adoptarea unor declarații în Parlamentul României care să condamne practicile statului ucrainean la adresa minorității române.
Așteptăm din partea Ministerului Afacerilor Externe un răspuns consistent, care să servească drept imbold legislativului din România în sensul acțiunilor diplomatice concrete și ferme pentru sprijinirea reală a minorității române din țara vecină.
Comments are closed