Adresată de către domnul senator: Adrian Costea
Circumscripţia electorală: 23 Ialomița
Grupul Parlamentar: AUR
Şedinţa Senatului din data de: 12.12.2023
Titlul declaraţiei politice: Jumătăți de adevăr istoric de la Tribuna Parlamentului României
Stimați colegi,
Prezenta declarație politică este un apel la documentare riguroasă adresat celor care folosesc această tribună pentru a transmite anumite mesaje electoratului.
Fiind un fin observator al dezbaterii parlamentare, am ascultat de-a lungul timpului declarații care nu întotdeauna au respectat corectitudinea conținutului, multe fiind tentative, reușite sau nereușite, de manipulare prin omisiune.
Doresc, pe această cale, să atrag atenția asupra declarației unui domn senator ales din partea Uniunii Democrate Maghiare din România din cadrul ședinței solemne dedicate celebrării Zilei Naționale a României din data de 4 decembrie 2023.
Citez următoarea afirmație “Momentul 1 decembrie 1918 a fost unul de cotitură pentru comunitatea maghiară din România. A fost momentul în care maghiarii din Transilvania au devenit dintr-o națiune majoritară o comunitate minoritară.”
Departe de mine orice fel de atitudine anti-maghiară, din acest motiv nu voi interpreta această afirmație ca fiind una provocatoare pentru români, la acest moment majoritari în provincia istorică Transilvania, ci ca pe un enunț ce conține erori de fond.
În primul rând, termenul națiune este folosit greșit în accepțiunea terminologiei consacrate în secolul al XIX-lea, denumit în istorie ˶secolul națiunilorʺ. O națiune este o comunitate definită în sens geografic, în limitele unui teritoriu, un stat născut din conștiința comună a identității istorice și culturale. Națiunea maghiară la 1918 nu putea să însemne decât statul maghiar de la acel moment, neafectat încă de prevederile tratatului de la Trianon. Având în vedere cele prezentate, sintagma ˶națiune majoritarăʺ este chiar o eroare de logică și chiar o greșeală semantică.
În al doilea rând, încercarea de a sugera că maghiarii erau majoritari numeric în Transilvania anului 1918, regiune ce și-a declarat dorința de a se uni cu Regatul României conform punctelor 9 și 10 enunțate de președintele american Woodrow Wilson ce făceau apel principiul autodeterminării naționalităților (document programatic care o reorganizat întreaga lume după primul război mondial), este o afirmație care trebuie probată de date statistice.
Un recensământ din anul 1910 arată o comunitate românească în Transilvania cu o proporție de 52 % din totalul populației, chiar în scădere față de recensământul din urmă cu mai bine o jumătate de secol, când românii erau aproape 60 %. Sunt date ce provin din recenzarea populației făcută la inițiativa autorităților austro-ungare și pot fi consultate și în prezent, din surse deschise. Este incontestabil că Transilvania era un mozaic etnic pe care noul stat român l-a integrat în teritoriul său fără intenția de asimilare cultural: pe lângă maghiari- sași, secui, sârbi, evrei, ucraineni.
Jumătatea de adevăr istoric enunțată săptămâna trecută la microfonul Camerei Deputaților are, probabil, ca fundament faptul că maghiarii și alte naționalități dominau categoric și autoritar mediul urban, acolo unde românii nu depășeau proporția de 20 %. Nu voi detalia motivele acestei situații, aceasta nefiind decât rezultatul unor secole de enclavizare în orașe a etniilor care au format elita nobiliară a acestei regiuni, sursa fiind Fraterna Unio de la 1434 care consfințea, într-o epocă și o paradigmă total diferită de ceea ce s-a întâmplat la 1918, trei națiuni privilegiate- nobilimea maghiară, clerul catolic și orășenii sași și secui. Este imposibilă reiterarea într-un discurs din anul 2023 a unor realități din Evul Mediu, atunci când națiunea nu era ceea ce astăzi este consfințit.
Există, totuși, o afirmație a senatorului UDMR pe care o susțin și o aprob: ˶Trebuie să tindem ca istoria să aibă pentru noi toți aceeași semnificație”. Pentru români și maghiari, multiperspectivitatea este cheia abordării viziunilor diferite despre un eveniment istoric. Perspectivismul este o modalitate în care ne amintim de istorie împreună, nu separate. Avem exemplul francezilor și germanilor, din a căror multiperspectivitate s-a născut colaborarea care fost punctul de pornire pentru înființarea Comunității Europene, cea care dăinuie tocmai datorită devizei ˶Unitate în diversitateʺ.
Nu există răspunsuri