Zilele trecute, presa locală a scris negru pe alb ceea ce, din păcate, tulcenii simt pe propria lor piele de ani de zile: prin instituțiile județului, oamenii PNL își strâng încet lucrurile din birouri, în timp ce oamenii PSD își așteaptă, cuminți, rândul să se instaleze. Avem cinci funcții extrem de importante de conducere ținute blocate prin detașări sau „exercitare temporară”, cu domni și doamne care au prins rădăcini în scaune, deși mandatele lor au expirat de mult.
Și ca ironia să fie completă, chiar prefectul județului, liderul USR Tulcea, a spus-o așa, fără niciun fel de ocoliș: a declarat public că așteaptă să fie înlocuit „cu un membru al partidului PSD”. Ați auzit bine… Nu a zis cu un profesionist, nu cu un om care a luat un concurs greu. Nu. Cu un membru de partid.
Asta e, de fapt, povestea tristă pe care o trăim de peste 30 de ani încoace. Partidele astea care și-au pasat puterea de la unul la altul își împart instituțiile ca pe o pradă, își pun oamenii, se mai ceartă un pic de ochii lumii la televizor și numesc toată treaba asta „schimbare”. În loc de concursuri pe bune, avem detașări din pix. În loc de competență, primează carnetul de partid. Principiul lor e simplu: „pleacă ai voștri, vin ai noștri”. Numai că, vedeți dumneavoastră, pentru oamenii din Tulcea, niciunii nu sunt „ai lor”.
Pentru că, oricine s-ar lăfăi pe acele scaune, județul rămâne exact la fel, abandonat, cu aceleași răni deschise. Drumul Tulcea–Chilia Veche nu e un drum, e un coșmar zilnic pe care îl știe toată lumea. Din cele 23 de adăposturi de protecție civilă ale județului, 13 sunt complet nefuncționale… și asta în condițiile în care, de ani de zile, ne urlă mesajele RO-Alert noaptea în telefoane! Turismul din Deltă moare încetul cu încetul, pescarii noștri – oamenii care țineau vie tradiția locului își vând bărcile de disperare, iar tinerii își fac bagajele și pleacă unde văd cu ochii, pentru că aici nu au viitor. Problemele astea reale ale Tulcei nu au carnet de partid, domnilor. Și tocmai de aceea nimeni nu se grăbește să le rezolve.
Tulceanului de rând nu îi pasă dacă directorul de la deconcentrate e roșu, galben sau de altă culoare. Omului îi pasă să nu-și rupă mașina pe drum, să aibă un spital unde să fie tratat cu demnitate, să aibă profesor calificat la școala copilului și… măcar atunci când sună alarma noaptea, să știe că are unde să-și pună familia la adăpost.
Instituțiile statului nu sunt moșii personale, iar un mandat expirat trebuie să însemne final de drum, nu o prelungire din pixul partidului. Tulcea nu mai are nevoie de „oamenii partidelor”. Tulcea are nevoie, în al doisprezecelea ceas, de oameni care să pună suflet și să-i rezolve problemele.
