Adresată: Domnului Ministru Daniel ZAMFIR, Minisetrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului
De către: Senator Virgiliu-George VLĂESCU
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Circumscripția Electorală: nr. 35, Suceava
Obiectul interpelării: Oportunitatea strategică de construire a unei uzine de prelucrare a cuprului în județul Alba, managementul resurselor naționale și deblocarea infrastructurii energetice din Munții Apuseni
Stimate domnule Ministru,
În conformitate cu dreptul constituțional de control parlamentar exercitat asupra activității Executivului învestit astăzi prin votul Camerelor Reunite, vă adresez o interpelare directă de natură economică și de suveranitate națională, ridicată în numele cetățenilor și al intereselor vitale de dezvoltare ale României. Noul Guvern are obligația fundamentală de a prezenta de urgență în fața Parlamentului o strategie clară pentru stoparea unei vulnerabilități naționale majore: devalizarea valorii adăugate autohtone prin exportul masiv de concentrat de cupru brut extras din Munții Apuseni pentru a fi prelucrat în alte țări, în loc ca acest metal strategic să fie procesat și rafinat pe teritoriul național.
Cuprul reprezintă în prezent una dintre cele mai scumpe și utilizate materii prime din lume, cotațiile pe piețele internaționale de mărfuri îndreptându-se vertiginos spre pragul record de 14.000 USD pe tonă pentru Bursa de Metale de la Londra. În ciuda acestui context macroeconomic excepțional de favorabil, ministerul pe care tocmai l-ați preluat a asistat pasiv în ultimii ani la cedarea întregului profit net către procesatorii externi, în timp ce Cupru Min SA a fost obligată să vândă la licitație o producție de 45.000 de tone de concentrat de cupru brut pe an, cu un conținut de metal pur de doar 18% – 20%. Aceasta înseamnă că trimitem anual la topit în alte țări 8.550 de tone de cupru pur.
Dacă România ar deține o uzină de procesare internă pentru a transforma acest concentrat în catozi de cupru de puritate 99,99%, valoarea directă de piață a cuprului extras din județul Alba ar fi de 119.700.000 USD anual. În prezent, din cauza externalizării totale a serviciilor de topire, România încasează doar aproximativ 29.925.000 USD, generând o pierdere financiară anuală netă de 89.775.000 USD, ceea ce înseamnă o gaură de aproape 900 de milioane de dolari într-un singur deceniu.
Construirea unei uzine moderne de topire și rafinare în județul Alba necesită o investiție estimată la 300 de milioane de euro. Având în vedere pierderile noastre, fabrica s-ar amortiza integral în mai puțin de 3,5 ani, dar vechea conducere a executivului a invocat în mod repetat falsul pretext al lipsei resurselor. Acest argument cade însă în fața deciziilor politice recente, prin care statul român nu a ezitat să aloce, rapid și fără garanții reale, ajutoare de stat de peste 300 de milioane de euro pentru capitalizarea grupului privat extern Liberty, refuzând în schimb să investească o sumă similară într-o infrastructură industrială strategică proprie.
Mai mult, viabilitatea tehnică a unei topitorii în județul Alba este strâns legată de conectarea de urgență a zonei industriale a Apusenilor la magistrala de gaze naturale a Transgaz. Conducerea Cupru Min SA a semnalat în repetate rânduri importanța vitală a aducerii gazului în regiune pentru deblocarea marilor investiții industriale. Fără această infrastructură critică de combustibil și energie, Munții Apuseni rămân condamnați la subdezvoltare și la statutul de simplă enclavă de extracție brută, în timp ce cedăm rafinăriilor externe, în mod gratuit, aurul, argintul și pământurile rare conținute în sterilul exportat.
Noul mandat pe care îl începeți astăzi vă oferă ocazia de a privi spre modelele de succes din regiune. Polonia, prin compania de stat KGHM, nu exportă praf de cupru brut, ci a investit în mega-topitorii proprii la Głogów și Legnica, producând catozi rafinați și captând 100% din prețul de pe Bursa de Metale. De asemenea, chiar Serbia a reindustrializat complexul metalurgic de la Bor, devenind al doilea mare producător din Europa și impunând ca tot concentratul local să fie procesat intern la standarde ecologice avansate.
Având în vedere considerentele expuse și necesitatea unei rupturi clare de politicile falimentare din trecut, vă solicit să răspundeți punctual la următoarele întrebări:
cu privire la corectarea inechității strategice prin care sute de milioane de euro din fonduri publice au fost direcționate către operatori metalurgici privați externi (cum este grupul Liberty), în timp ce proiectele publice miniere de stat au fost sistematic subfinanțate?
