Adresată: Domnului Mihai DIMIAN, ministru interimar al Educației și Cercetării
De către: Senator Costache CHERTIF
Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș
Obiectul întrebării: Denunțarea Protocolului semnat la 27 noiembrie 2020 între Ministerul Educației și Cercetării și Asociația Livezile din Paicu.
Domnule ministru interimar,
Ministerul Educației și Cercetării a semnat, în data de 27 noiembrie 2020, un protocol cu Asociația Livezile din Paicu, având ca obiect „promovarea cursurilor opționale de cultură și civilizație aromână în școlile din România” și prin care s-a prevăzut „introducerea studiului patrimoniului cultural al aromânilor, care va cuprinde o bogată literatură folclorică și o remarcabilă literatură cultă”, invocând „conservarea limbii aromâne”.
Textul protocolului promova subtil ideea unei „etnii aromâne” distincte, separată de poporul român, sfidând consensul științific conform căruia aromânii sunt parte a filonului românesc, iar idiomul lor este un dialect istoric al limbii române comune.
Semnarea acestui protocol, spre final de mandat, de către ministrul Monica Anisie a fost privită ca o gravă eroare politică și administrativă, generată de lipsa de documentare a aparatului tehnic din minister, care a tratat cererea asociației ca pe un simplu proiect educațional multicultural generic, ignorând capcana identitară.
Imediat după semnare, acest protocol a stârnit un val puternic de reacții și solicitări oficiale de denunțare sau reziliere din cauza implicațiilor identitare.
Societatea de Cultură Macedo-Română, o instituție istorică recunoscută ca partener tradițional al statului român în problematica aromână, a solicitat denunțarea imediată a protocolului și a reproșat ministerului că a semnat un acord cu o asociație nou-înființată, ocolind organizațiile cu tradiție și specialiștii în domeniu
La 3 decembrie 2020, Președintele de atunci al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, i-a trimis doamnei ministru al Educației și Cercetării din acel moment, Monica Cristina Anisie, o scrisoare prin care Academia Română a atras atenția asupra inexistenței oficiale a „limbii aromâne”, care este doar unul dintre dialectele istorice ale limbii române comune.
De asemenea, Academia Român și-a exprimat regretul că ex-ministrul Educației și Cercetării a validat, prin propria semnătură, acțiuni ce pot servi demersului segregaționar, și a considerat că „în toate demersurile care îi privesc pe vorbitorii dialectelor românești sud-dunărene (aromâni, meglenoromâni, istroromâni) trebuie consultat, în prealabil, Ministerul Afacerilor Externe (Acorduri, Protocoale etc.) și Academia Română, deoarece, prin demersurile unor astfel de asociații, se încearcă subminarea acțiunilor de politică externă ale României în sprijinul comunităților istorice înrudite de la sud de Dunăre, inclusiv prin bursele acordate de MEC-MAE-DRP, persoanelor care își declară liber apartenența la filonul cultural românesc”.
Academia Română a solicitat Ministerului Educației și Cercetării rezilierea acelui protocol, care risca „să fie utilizat în scopuri străine de interesul național, de unitate a tuturor românilor” și care putea „crea pe termen mediu și lung premisele unor consecințe nefaste”.
Statul român, prin poziția istorică a Academiei, consideră că aromânii din Balcani (Grecia, Albania, Macedonia de Nord, Bulgaria) sunt români sud-dunăreni, iar oferirea statutului de minoritate în România ar slăbi poziția statului român în negocierile internaționale prin care cere acestor țări balcanice să le acorde aromânilor drepturi școlare și religioase în calitate de comunitate înrudită cu statul român.
Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:
1.Care este stadiul juridic actual al Protocolului semnat la data de 27 noiembrie 2020 între Ministerul Educației și Cercetării și Asociația „Livezile din Paicu”. Vă rog să precizați dacă a fost acesta denunțat în mod oficial sau se află încă în vigoare, producând efecte juridice în sistemul de învățământ preuniversitar. În eventualitatea denunțării acestui protocol, vă rog să indicați data la care a avut loc denunțarea, precum și documentul prin care acesta a fost denunțat.
2.Care au fost criteriile de oportunitate și evaluare instituțională care au stat la baza selectării și semnării acestui protocol cu o asociație recent înființată, ocolind instituțiile de cultură cu tradiție de peste un secol, precum Societatea de Cultură Macedo-Română.
3.De ce Ministerul Educației și Cercetării nu a consultat Academia Română și Ministerul Afacerilor Externe (MAE) înainte de semnarea acestui document, având în vedere implicațiile majore pe care recunoașterea unei „limbi” sau „etnii” aromâne distincte le are asupra politicii externe a României privind comunitățile istorice înrudite din sudul Dunării.
4.Care este punctul de vedere oficial al ministerului față de avertismentul ferm transmis de Academia Română la data de 3 decembrie 2020 privind riscul utilizării acestui protocol în scopuri segregaționiste, străine de interesul național și de unitatea poporului român.
5.Dacă au fost sau nu introduse în școlile din România cursuri opționale, manuale sau materiale didactice elaborate în baza acestui protocol. Dacă da, vă rog să precizați cine a asigurat avizarea științifică a programei școlare pentru aceste cursuri, având în vedere poziția clară a forului academic suprem al țării care infirmă existența unei „limbi aromâne” de sine stătătoare.
Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite.
Solicit răspuns scris, cu prezentarea, în copie, a protocolului mai-sus indicat, precum și a corespondenței oficiale cu asociația în cauză atât dinaintea semnării protocolului, cât și de după semnare până la eventuala lui denunțare.
