Adresată: Doamnei Oana-Silvia ȚOIU, MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE
De către: Senator SORIN LAVRIC
Circumscripția electorală nr. 29 Neamț
Grup parlamentar: AUR
Obiectul interpelării: Situația școlilor românești din Ucraina
Stimată Doamnă Ministru Oana Țoiu,
După începutul războiului, i-am primit pe ucraineni în casele noastre, le-am dat ajutoare financiare și umanitare, informații, armament, ne-am plasat rezerve de hidrocarburi în mâna lor și le-am dat libertatea să-și aducă grânele aici, cu toate pierderile pentru fermierii noștri.
Și ne-am fi așteptat ca diplomația românească, în schimb, să negocieze măcar în favoarea drepturilor naționale ale minorității românești din Ucraina. Dar vedem cu obstinație că acest fapt nu s-a întâmplat.
Zilele acestea, un proiect de lege cu nr. 16119 a fost adoptat de către Rada la Kiev, în procedură de urgență, în doar 11 zile de la depunere, lege care modifică statutul limbilor naționale din Ucraina, și care a stârnit o serie de îngrijorări și proteste din partea comunităților românești.
Pentru românii noștri din Ucraina problema nu a fost niciodată dacă limba ucraineană trebuie studiată, ci dacă obiectivele naționale ale Kievului pot fi realizate fără a afecta în vreun fel dreptul copiilor de a învăța în limba lor maternă și fără a fi afectată în vreun fel rețeaua instituțiilor de învățământ românești.
Gazete precum „Bucpress” și „Zorile Bucovinei” sau organizații ca Asociația „Basarabia” a Românilor din Regiunea Odesa au semnalat în mod constant problematica școlilor românești din Ucraina, în special după modificările aduse prin Legea Educației din 2017.
Însă, anul acesta, începând cu data de 7 aprilie, 20 aprilie și 22 iulie a.c., Asociația „Basarabia” v-a adresat câte o solicitare de audiență în aceste probleme urgente care au primit doar un răspuns politicos, în care i-ați asigurat doar protocolar pe românii din sudul Basarabiei de „disponibilitate a autorităților române de a colabora cu organizațiile reprezentative ale românilor din Ucraina în vederea identificării de modalități concrete de promovare, în dialogul cu autoritățile ucrainene, a intereselor comunității românești în ceea ce privește educația în limba română şi păstrarea identității naționale.”
Unde este disponibilitatea dumneavoastră dacă, vreme de peste jumătate de an, nu ați găsit nici măcar o jumătate de ceas ca să ascultați durerile și solicitările românilor noștri care au rămas în afara granițelor României doar ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop și a voinței lui Stalin?
Pe cine reprezentați dumneavoastră, ca membru în Guvernul României și membru în CSAT? Pe cetățenii români și etnicii români care așteaptă de ani de zile deblocarea situației la Autoritatea Națională pentru Cetățenie să își redobândească drepturile istorice față de care aveți o datorie morală și constituțională sau preferați să reprezentați interesele Ucrainei?
Explicați-ne: Cum vă luptați dumneavoastră cu Rusia, contribuind în mod tacit la dizolvarea națională a ființei românești din Ucraina? Am înțeles: legea în cauză a fost adoptată la cererea Budapestei, în vederea deblocării discuțiilor de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană. Dar care a fost rolul diplomației românești în această chestiune?
Cu tristețe și amar citim titlul unei publicații românești din Cernăuți: „Se pare, nici Patria noastră istorică n-a fost auzită, chiar în pofida sprijinului acordat Ucrainei. Pentru românii din Ucraina, lupta pentru școala românească înseamnă lupta pentru continuitatea propriei identități.”
Deși proiectul de lege adoptat luni promite extinderea drepturilor lingvistice ale minorităților naționale care vorbesc o limbă oficială a Uniunii Europene, solicitările reprezentanților românilor din Ucraina nu se regăsesc în măsura așteptată în forma votată. Pentru aceștia, miza nu este doar recunoașterea unor drepturi în textul legii, ci salvarea școlilor românești: garanții legale clare că cele existente vor fi păstrate și că limba română va rămâne principala limbă de predare, fără ca ponderea disciplinelor studiate în ucraineană să crească treptat.
Nu vă dați seama ce deserviciu enorm faceți națiunii române? Și nu numai națiunii, ci chiar și poziției dumneavoastră de apărare necondiționată a Ucrainei, o poziție care, în acest context fragil pentru comunitatea românească, nu stârnește decât animozități!
Nu, strigătul și drepturile românilor din Ucraina nu sunt o „invenție” a propagandei ruse!
Având în vedere situația de față, vă solicit să răspundeți elaborat la următoarele întrebări:
1. Care sunt demersurile concrete și în detaliu pe care le-a întreprins Ambasada României la Kiev, în special, și Ministerul Afacerilor Externe, în general, în ultimii patru ani în ceea ce privește situația învățământului în limba română din Ucraina?
2. De câte ori ați discutat dumneavoastră, ca ministru, ori secretarii de stat din cadrul MAE, începând cu data de 1 octombrie a.c. și până în prezent, cu ES Domnul Ambasador Alexandru Victor Micula pe subiectul expus în această interpelare?
3. Care sunt demersurile oficiale ale reprezentanților Statului Român în ceea ce privește proiectul de lege cu nr. 16119, adoptat în data de 12.10.2026?
4. De câte ori v-ați întâlnit dumneavoastră, în calitate de ministru, precum și predecesorii dumneavoastră din ultimii patru ani, cu reprezentanții asociațiilor românești din Ucraina și cu care dintre acestea? Vă rog menționați datele concrete, prilejul și rezumatul întâlnirilor.
5. Câte persoane sunt angajate în cadrul MAE și al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni să lucreze pe problema drepturilor românilor din Ucraina?
6. În ce măsură MAE a avut la cunoștință de demersurile realizate de către Guvernul Ungariei pe lângă Guvernul Ucrainei în ceea ce privește adoptarea proiectului de lege nr. 16119?
7. Există la nivelul MAE o analiză asupra situației comparate a învățământului în limba maghiară din Ucraina cu cel în limba română? Vă solicit să puneți la dispoziția publicului această analiză, dacă ea există.
