Cristina Dascălu deputat AUR critică programul de guvernare al Guvernului Luca în domeniul educației și cercetării, acuzând lipsa unor angajamente bugetare concrete și a unor termene clare pentru rezolvarea problemelor din sistem. Aceasta atrage atenția că țintele de 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare sunt stabilite pentru 2030, în timp ce profesorii și cercetătorii au nevoie de soluții concrete în prezent.
„6% din PIB pentru educație și 1% din PIB pentru cercetare: obiective anunțate pentru 2030, în timp ce profesorii, școlile și cercetătorii au nevoie de soluții concrete acum.
Am analizat capitolul „Educație și cercetare” din Programul de guvernare al Guvernului Luca și constat o problemă fundamentală: între ambițiile declarate și angajamentele concrete există o distanță pe care nu o pot acoperi formulările generale, finanțările incerte și termenele îndepărtate.
Un guvern care solicită votul Parlamentului trebuie să își asume obiective realizabile în timpul mandatului, însoțite de bugete, termene și responsabilități precise. Nu este suficient să anunți ținte pentru 2030, dacă măsurile necesare pentru atingerea lor rămân neclare pentru perioada 2026–2028.
Profesorii nu pot trăi din promisiuni. Corectarea efectelor Legii nr. 141/2025 trebuie însoțită de un calendar ferm și de garanții financiare. Norma didactică mărită, birocrația excesivă și deteriorarea condițiilor de muncă nu pot fi rezolvate prin angajamente condiționate de „spațiul fiscal”. Nu putem cere performanță de la profesori cărora le solicităm tot mai mult, oferindu-le prea puțin timp pentru ceea ce contează cu adevărat: educația elevilor.
Școala trebuie să fie un spațiu al cunoașterii, nu un ghișeu administrativ. Bursele, programele de alimentație școlară, rechizitele și transportul sunt importante, însă profesorii nu trebuie transformați în administratori de dosare și formulare. Susțin delimitarea clară a responsabilităților și transferarea sarcinilor administrative și logistice, acolo unde legea permite, către instituțiile competente. Digitalizarea trebuie să reducă birocrația, nu doar să o mute de pe hârtie pe ecran.
Cultura generală și disciplinele fundamentale trebuie să rămână temelia educației. Matematica, limba română, istoria, literatura și științele nu pot fi sacrificate în numele unor reforme construite în jurul unor competențe abstracte sau al adaptării imediate la piața muncii. Gândirea critică presupune cunoaștere solidă, repere culturale și capacitatea de a distinge adevărul de manipulare. România are nevoie de tineri care nu doar utilizează tehnologia, ci o înțeleg, o dezvoltă și sunt capabili să inoveze.
Cercetarea nu poate funcționa cu finanțări incerte și termene îndepărtate. Dacă obiectivul este alocarea a 1% din PIB pentru cercetare în 2030, unde sunt țintele bugetare intermediare pentru fiecare an? Unde sunt calendarul competițiilor, predictibilitatea finanțării și garanțiile continuității proiectelor?
Universitățile, institutele și cercetătorii au nevoie de stabilitate pentru a transforma cunoașterea în tehnologii, brevete și produse românești. România trebuie să investească în propriile capacități de inovare, inclusiv în domeniul aerospațial și în participarea la programele europene de cercetare. O țară care nu își dezvoltă cercetarea riscă să devină dependentă de tehnologiile și soluțiile produse de alții.
În același timp, fondurile europene trebuie să completeze responsabilitatea statului, nu să o înlocuiască. Investițiile educaționale și proiectele rămase nefinalizate după încheierea PNRR au nevoie de surse alternative de finanțare, termene realiste și responsabilități asumate.
În consecință, solicit ca obiectivele privind educația și cercetarea să fie însoțite de:
– Angajamente bugetare anuale clare, pentru educație și cercetare, pe întreaga perioadă a mandatului;
– Un calendar concret de corectare a efectelor Legii nr. 141/2025 și de îmbunătățire a condițiilor de muncă ale profesorilor;
– Reducerea efectivă a birocrației și protejarea timpului destinat predării și formării elevilor;
– O reformă curriculară coerentă, care să consolideze cultura generală, disciplinele fundamentale și gândirea critică;
– Finanțare predictibilă pentru cercetare, competiții transparente și o legătură mai puternică între universități, institute și economia românească;
– Soluții financiare sustenabile pentru investițiile educaționale, inclusiv pentru proiectele care nu vor putea fi finalizate din fondurile PNRR.
În calitate de profesor universitar, cercetător și deputat AUR de Iași, consider că educația și cercetarea nu sunt simple capitole într-un program guvernamental. Ele reprezintă fundamentul dezvoltării economice, al independenței tehnologice și al capacității României de a-și apăra interesele.
Înțeleg constrângerile bugetare și necesitatea reformelor. Ceea ce nu putem accepta este ca dificultățile prezentului să devină justificarea permanentă pentru amânarea angajamentelor.
Un guvern responsabil spune ce face astăzi, cât investește mâine și ce rezultate își asumă până la sfârșitul mandatului.
Educația nu poate aștepta următorul ciclu electoral. Cercetarea nu poate supraviețui din finanțări incerte, iar profesorii nu pot fi chemați să susțină singuri un sistem împovărat de decizii administrative și de lipsa predictibilității.
O promisiune care devine scadentă după încheierea mandatului nu este o strategie de guvernare. Este o responsabilitate amânată”, a declarat deputatul AUR Cristina Dascălu.
