Deputatul AUR Florin Popovici, membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, a realizat o analiză parlamentară privind costul datoriei publice a României. Analiza se bazează pe datele Eurostat, ale Ministerului Finanţelor şi ale BNR. Concluzia ei este că problema nu mai este doar cât datorează statul, ci mai ales cât de scump plăteşte ceea ce datorează.
“Datele oficiale arată o realitate pe care nu o mai putem ignora. Datoria publică a României a ajuns la 60,1% din PIB la finalul primului trimestru din 2026, faţă de 46,9% în 2020. La 1 iunie 2026 ea însuma 1.194 de miliarde de lei, cu aproximativ 229 de miliarde mai mult decât la finalul lui 2024. Doar într-o singură lună, mai 2026, s-au adăugat circa 22,5 miliarde de lei. Iar Ministerul Finanţelor estimează că datoria va continua să crească până la 63,9% din PIB în 2028, rămânând cel puţin trei ani peste pragul de 60% care declanşează măsurile prevăzute de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare.
Mai grav decât nivelul datoriei este preţul ei. Potrivit Eurostat, costul aparent al datoriei României a fost în 2025 de 5,2%, cel mai ridicat dintre statele Uniunii pentru care există date, de aproape trei ori mai mare decât al Germaniei. Grecia are o datorie de 146,1% din PIB, iar Italia de 137,1%, adică de peste două ori mai mult decât România. Cu toate acestea, ponderea dobânzilor în cheltuielile publice ale României, de 6,6%, o plasează pe locul trei în UE, după Ungaria şi Italia şi înaintea Greciei. În plus, în 2025 România a avut cel mai mare deficit din Uniune, de 7,9% din PIB, iar 53% din datoria sa este denominată în valută. Din 2026, suntem singurul stat UE din afara zonei euro în această situaţie, cu o expunere semnificativă la riscul valutar.
Nota de plată se vede direct în buget. În primele şapte luni din 2026, statul a plătit 40,12 miliarde de lei numai pe dobânzi, cu 26,5% mai mult decât anul trecut, adică aproximativ 189 de milioane de lei pe zi. Pentru întregul an sunt programate 60,8 miliarde de lei, faţă de 50,5 miliarde în 2025. Dacă ritmul din primele şapte luni s-ar menţine, factura ar depăşi programul cu circa 8 miliarde de lei. În aceeaşi perioadă, cheltuielile de personal au scăzut cu aproximativ 4 miliarde de lei, iar dobânzile au crescut cu peste 8,4 miliarde. Creşterea costului datoriei a fost, aşadar, de peste două ori mai mare decât reducerea cheltuielilor de personal. Românilor li se cer eforturi, iar o parte importantă din efectul acestor eforturi este contrabalansată de dobânzi.
Nici pieţele nu ne privesc cu mai multă îngăduinţă. În mai 2026, randamentul titlurilor de stat româneşti pe 10 ani era de 7,38%, peste Ungaria, Polonia şi chiar Serbia, stat din afara Uniunii. România mai are de împrumutat de pe pieţele externe în acest an. Dacă noile emisiuni s-ar face la peste 7,5% în euro sau peste 8% în dolari, calculele mele arată un cost suplimentar de peste un miliard de euro pe durata de viaţă a împrumuturilor rămase, comparativ cu condiţiile obţinute în februarie.
De aceea, voi susţine în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci patru măsuri concrete. Prima este raportarea trimestrială către Parlament a costului datoriei publice: dobânzile plătite, costul noilor împrumuturi şi structura pe valute. A doua este reestimarea fundamentată a cheltuielilor cu dobânzile la rectificarea bugetară. A treia este gestionarea prudentă şi reducerea graduală a expunerii valutare, atunci când condiţiile de cost şi risc o permit. A patra este obligativitatea ca fiecare iniţiativă legislativă cu impact bugetar să includă şi costul finanţării sale. Dobânzile nu sunt o simplă linie tehnică a bugetului. Fiecare leu suplimentar destinat dobânzilor reduce spaţiul fiscal disponibil pentru investiţii, şcoli, spitale şi servicii publice. Reducerea costului datoriei trebuie să devină un obiectiv naţional, urmărit şi controlat de Parlament”, a declarat deputatul AUR, Florin Popovici.
Comments are closed