Adresată: Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru
De către: Doamna deputat Ramona-Ioana Bruynseels, Circumscripția electorală nr. 13 Cluj, Grupul parlamentar AUR
Obiectul întrebării: Golul de acces la îngrijire rezidențială pentru persoanele vârstnice cu venituri medii, mecanismele de sprijin avute în vedere de Guvern și inegalitatea de tratament între furnizori în funcție de forma juridică
Stimate Domnule Ministru,
Potrivit unui studiu de fundamentare elaborat în iulie 2026, pornind exclusiv de la obligațiile legale în vigoare, costul minim la care un centru rezidențial privat pentru persoane vârstnice poate funcționa legal în România este de aproximativ 6.100 lei/lună/beneficiar, fără profit. Statul însuși validează costuri superioare: pentru locurile contractate de la furnizori privați prin DGASPC-uri se plătesc 8.000-9.000 lei/lună/beneficiar, în timp ce prețul mediu al pieței private este de 5.000-6.500 lei/lună. De cealaltă parte, potrivit datelor CNPP din martie 2026, pensia medie este de 2.782 lei, iar pensia medie pentru limită de vârstă de 3.113 lei.
Rezultă un gol de acces structural: persoana cu pensie între 3.000 și 6.000 lei este prea bogată pentru a intra în sistemul public, rezervat prin criteriile de admitere în principal persoanelor fără venituri și fără susținători, dar nu poate acoperi costul real al unui centru privat conform. Această nevoie nu dispare, ci se mută inevitabil către operatori neautorizați, aflați în afara oricărui control, exact fenomenul care a generat tragediile cunoscute.
În paralel, cadrul legal actual rezervă furnizarea serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilități exclusiv asociațiilor și fundațiilor, societățile comerciale neputând furniza deloc aceste servicii, iar mecanismele de finanțare publică (subvenții, programe) sunt accesibile exclusiv organizațiilor neguvernamentale, deși furnizorii organizați ca societăți comerciale deservesc aceiași beneficiari și sunt supuși acelorași standarde de calitate și de control.
Având în vedere cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați:
1. Care este evaluarea Ministerului privind numărul persoanelor vârstnice dependente care au nevoie de îngrijire rezidențială și nu au acces nici la sistemul public, nici la cel privat licențiat, din motive de cost;
2. Dacă Ministerul are în vedere mecanisme de coplată, vouchere sau contractare extinsă de servicii private licențiate, de tip banul urmează beneficiarul, astfel încât sprijinul public să însoțească persoana, iar beneficiarul să își poată alege liber furnizorul licențiat;
3. Cum explică Ministerul diferența dintre tarifele de 8.000-9.000 lei/lună plătite de stat pentru locurile contractate și prețul mediu de 5.000-6.500 lei/lună practicat în piața privată, și dacă a analizat economia bugetară care ar rezulta din extinderea contractării la prețul pieței;
4. Dacă se are în vedere clasificarea centrelor rezidențiale pe niveluri de serviciu, după modelul clasificării hoteliere, cu un standard minim obligatoriu de siguranță pentru toți și niveluri diferențiate de confort, inclusiv un nivel accesibil persoanelor cu venituri mici și medii;
5. Care este justificarea obiectivă a restricției prin care societățile comerciale nu pot furniza servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilități și dacă Ministerul a analizat compatibilitatea acestei restricții cu principiile egalității de tratament și libertății de a presta servicii, inclusiv din perspectiva dreptului Uniunii Europene;
6. Dacă Ministerul are în vedere deschiderea furnizării acestor servicii către toți furnizorii licențiați, indiferent de forma juridică, în condiții egale de control, precum și neutralitatea formei juridice în accesul la mecanismele de sprijin public;
7. Dacă Guvernul a analizat introducerea unei asigurări de îngrijire pe termen lung, după modelul german, ca soluție sistemică pentru finanțarea îngrijirii de lungă durată.
Comments are closed