Adresată: Ministrului Finanțelor, interimar, domnul Alexandru Nazare
De către domnul senator: Cătălin Silegeanu – Alianța pentru Unirea Românilor
Obiectul întrebării: Regimul fiscal al transportului salariaților între domiciliu și locul de muncă
Stimate domnule Ministru,
Potrivit art. 30 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, este accident de muncă „accidentul de traseu”, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers. În același timp, Codul fiscal tratează costul transportului salariaților la și de la locul de muncă fragmentat. Art. 76 alin. (4) lit. a) și art. 142 lit. b) îl reglementează din perspectiva salariatului ca venit neimpozabil și exceptat de la baza contribuțiilor sociale, în condițiile legii, iar art. 25 și regulile privind TVA stabilesc pentru angajator un regim de deductibilitate, plafonare sau condiționare. Deplasarea este relevantă pentru raportul de muncă în materia accidentului de traseu, dar fiscal nu are o regulă unitară care să o trateze ca necesară desfășurării muncii.
Vă rog să precizați, pentru perioada 2021–2025 și semestrul I al anului 2026, dacă Ministerul Finanțelor și ANAF dețin o evidență centralizată a cheltuielilor declarate sau decontate de angajatori pentru transportul salariaților între domiciliu/reședință și locul de muncă, defalcat pe ani, tip de transport și tratament fiscal aplicat; câte asemenea cheltuieli au fost verificate în inspecții fiscale, câte au fost acceptate integral, ajustate sau respinse, ce valoare totală au avut sumele acceptate și dacă Ministerul Finanțelor susține modificarea Codului fiscal pentru ca transportul salariaților să fie recunoscut unitar ca cheltuială deductibilă a angajatorului și ca operațiune legată de desfășurarea activității economice.
Comments are closed