Săptămâna trecută, ministrul Dezvoltării anunța, cu satisfacție, că ținta asumată prin PNRR a fost atinsă: cel puțin 4.500 de locuri noi pentru antepreșcolari, la nivel național. O cifră bună pe hârtie. Problema este că un părinte dintr-o comună din județul Vaslui nu își înscrie copilul la o țintă națională, îl înscrie la o creșă — dacă există una, dacă găsește un loc liber și dacă acea creșă are educatoare și bani ca să funcționeze.
Iar de aici încep întrebările pe care un comunicat de presă triumfalist nu le reflectă – inaugurările se țin, una după alta, în județe precum Bihor sau Sibiu. Eu întreb pentru județul pe care îl reprezint: câte dintre aceste creșe s-au construit în Vaslui? Și, mai ales, câte s-au construit în comunele Vasluiului, acolo unde trăiesc cu adevărat familiile tinere, nu doar în reședința de județ? Pentru că o medie națională frumoasă poate ascunde foarte bine un județ sărac, lăsat la coada listei…
A doua întrebare este și mai gravă – o creșă construită nu este o creșă care funcționează. Și, Guvernul, însuși, a recunoscut problema, adoptând acte normative pentru a putea angaja personal — 859 de posturi pentru 34 de creșe, după o primă decizie pentru alte 23. Cu alte cuvinte, am construit clădiri pentru care abia ulterior căutăm oameni care să lucreze în ele. Întreb, din nou, prin urmare: câte dintre creșele din Vaslui au copii înscriși și educatoare la grupe — și câte sunt doar clădiri noi, eficiente energetic, dar… goale?
Și mai este o întrebare, cea pe care nimeni nu vrea să o audă și, mai ales, să răspundă la ea: ce se întâmplă după PNRR? Aceste creșe au fost construite cu bani europeni, dar funcționarea lor — salariile, întreținerea, utilitățile — trebuie plătită din buget, an de an. Într-un context în care același Guvern taie cheltuieli și reduce personal în administrația locală, cine garantează că o creșă deschisă în 2026 într-o comună din Vaslui nu va fi închisă în 2028 din lipsă de fonduri? Pentru că nimic nu este mai trist decât o investiție inaugurată cu panglică și abandonată după doi ani.
Stimați colegi, educația timpurie este, pentru un copil dintr-o familie modestă din Vaslui, cea mai eficientă pârghie de egalizare a șanselor pe care o cunoaște statul, iar Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 îi confirmă acest drept! Datoria noastră nu este să raportăm ținte bifate, ci să ne asigurăm că dreptul acela ajunge până în ultima comună a județului — și că rămâne acolo.
De aceea am adresat Ministrului Dezvoltării o întrebare parlamentară prin care am cerut date defalcate: câte creșe și grădinițe în Vaslui, în ce localități, câte funcționează efectiv, cum se împart între urban și rural și ce garanție bugetară există pentru sustenabilitatea lor. Voi urmări răspunsul și voi reveni public cu el.
O țintă se bifează la București. Un copil crește într-o comună din Vaslui. Între cele două, statul are obligația să nu mintă!
Comments are closed