Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Armata română cumpără 378.000 de arme de asalt fără aparatură optică: cum justifică MApN fragmentarea artificială a unui sistem de armament unitar și ce garanții există că cele două achiziții paralele vor fi sincronizate la livrare?

Către: Ministerul Apărării Naționale, domnului Radu-Dinel Miruță, ministru

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Armata română cumpără 378.000 de arme de asalt fără aparatură optică: cum justifică MApN fragmentarea artificială a unui sistem de armament unitar și ce garanții există că cele două achiziții paralele vor fi sincronizate la livrare?

                             Stimate domnule ministru,

Înzestrarea Armatei României cu armament individual de tip NATO este unul dintre proiectele de modernizare militară cel mai frecvent invocate de guvernanți ca dovadă a seriozității cu care România își tratează securitatea națională. În acest scop, Comisiile de apărare din Parlament au aprobat o achiziție estimată la 378.589 de arme și peste 200 de milioane de cartușe, incluzând arme de asalt calibrul 5,56 mm, mitraliere, puști pentru lunetiști, aruncătoare de grenade și pistoale mitralieră ceea ce, pe hârtie, este o achiziție impresionantă. 

Cu toate acestea, problema apare cu ceea ce lipsește din această achiziție – pachetul contractat prin mecanismul european SAFE nu include sistemele optice și optoelectronice aferente armelor, aceste echipamente de ochire fiind finanțate separat, dintr-o linie bugetară națională distinctă, în cadrul unui program de înzestrare paralel. Cu alte cuvinte, România cumpără aproape 380.000 de arme de asalt moderne fără să cumpere în același pachet și mijloacele prin care soldații pot să ochească și să tragă eficient cu ele — în special pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă, exact condițiile în care se desfășoară cea mai mare parte a luptelor moderne, după cum ne arată conflictul din Ucraina. 

MApN explică această separare prin istoricul birocratic al celor două programe, ambele inițiate în 2021 și aprobate de CSAT și Parlament, dar al căror calendar a fost decalat din cauza constrângerilor bugetare din anii precedenți, o explicație care, în loc să liniștească, ridică și mai multe semne de întrebare – dacă ambele programe au fost aprobate în același an, dacă ambele sunt necesare pentru funcționalitatea tactică a aceluiași sistem de armament, de ce nu au fost achiziționate împreună, în același pachet, cu aceleași termene de livrare și aceeași sursă de finanțare? 

Răspunsul oficial al ministerului este că achiziția aparaturii optice a fost împărțită în două etape, prima fiind sincronizată strict cu termenele de livrare ale noului armament individual, pentru a asigura funcționalitatea tactică imediat după recepție. Această asigurare — că sincronizarea va funcționa — este însă doar o promisiune verbală, fără nicio garanție contractuală publică și fără nicio penalitate prevăzută în cazul în care calendarul programului bugetar național se modifică, așa cum s-a mai întâmplat cu zeci de programe de înzestrare ale armatei române în ultimii 30 de ani – România are o tradiție bogată în a cumpăra sisteme de armament incomplete, în a întârzia componentele esențiale din lipsă de buget și în a lăsa militarii să opereze echipamente parțial funcționale: blindatele fără dotări complete, avioane fără armamentul aferent, nave fără sistemele de luptă integrate — acestea nu sunt scenarii ipotetice, ci realități documentate ale înzestrării armatei române. Există orice motiv să credem că de data aceasta va fi altfel?

În timp ce soldații români vor primi arme de asalt moderne, fără garanții ferme că vor primi și mijloacele optice necesare pentru a le folosi eficient în condiții reale de luptă, armata ucraineană combate zi și noapte cu sisteme complet integrate, iar lecțiile războiului modern arată fără echivoc că aparatura de vedere nocturnă și echipamentele optoelectronice nu sunt accesorii opționale — sunt parte esențială a sistemului de luptă al infanteristului modern.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este justificarea pentru separarea achiziției armelor de asalt de achiziția aparaturii optice aferente, în condițiile în care ambele programe au fost aprobate simultan în 2021 și vizează același sistem de armament individual?

2. Care este valoarea totală estimată a programului de achiziție a aparaturii optice și optoelectronice, din ce sursă bugetară va fi finanțat integral, și există alocările bugetare deja aprobate pentru întreaga perioadă de livrare?

3. Ce garanții contractuale sau legislative există că cele două programe vor fi efectiv sincronizate și că soldații români nu vor ajunge să opereze arme de asalt moderne fără dotarea optică necesară, în cazul în care programul bugetar național suferă întârzieri?

4. Câți dintre cei 378.589 de militari care vor primi noile arme de asalt vor dispune de aparatură optică de vedere nocturnă funcțională la momentul livrării armelor, și care este procentul estimat de dotare completă sistem-optică la prima tranșă de recepție?