Răzvan Daniel Biro – Întrebare – România, cea mai scumpă piață de energie din UE raportat la puterea de cumpărare, deși produce hidroenergie, nuclear și gaze interne – cum justifică Ministerul Energiei acest paradox și ce face concret pentru a pune capăt jefuirii sistematice a consumatorilor români?

Către: Ministerul Energiei, domnului Ilie Bolojan, ministru-interimar

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: România, cea mai scumpă piață de energie din UE raportat la puterea de cumpărare, deși produce hidroenergie, nuclear și gaze interne – cum justifică Ministerul Energiei acest paradox și ce face concret pentru a pune capăt jefuirii sistematice a consumatorilor români?

                             Stimate domnule ministru,

România are hidrocentrale pe Dunăre și pe zeci de râuri interioare. Are două unități nucleare la Cernavodă care produc energie stabilă și ieftină. Are zăcăminte de gaze naturale. Are un potențial eolian și solar în plină expansiune. Cu alte cuvinte, este una dintre țările cele mai bine înzestrate din Uniunea Europeană din punctul de vedere al resurselor energetice primare. Și, totuși, datele Eurostat publicate în mai 2026, confirmă că România a înregistrat cea mai mare creștere a prețului energiei electrice pentru consumatorii casnici din UE — plus 58,6% față de aceeași perioadă a anului precedent — și că românii plătesc cea mai apăsătoare factură la energie din întreaga Uniune Europeană, raportată la puterea lor de cumpărare.

Faptul acesta nu este un accident conjunctural, ci este rezultatul unui sistem energetic disfuncțional, prost reglementat și lăsat pradă intereselor unor actori care profită de vulnerabilitățile structurale ale pieței, sub privirile indiferente ale unui minister care administrează criza în loc să o rezolve.

După oprirea temporară a celor două unități nucleare de la CNE Cernavodă, România a redevenit cea mai scumpă piață europeană a energiei, cu un preț mediu zilnic de 143 euro/MWh — cu maxime de 1.670 lei/MWh luni și 1.367 lei/MWh marți, prețuri care se regăsesc direct în facturile românilor și ale companiilor românești, erodate zi de zi de un sistem care funcționează împotriva consumatorului. 

Și mai grav este paradoxul structural pe care experții îl semnalează de ani de zile și pe care niciun guvern nu l-a rezolvat: România produce energie, dar nu o poate folosi inteligent atunci când are cea mai mare nevoie de ea — astfel, ajunge să exporte energie ieftină în orele de producție solară mare și să importe energie scumpă seara, când consumul crește, iar producția regenerabilă scade. Cu alte cuvinte, România vinde ieftin ceea ce produce și cumpără scump ceea ce îi lipsește — un cerc vicios care nu are nimic de-a face cu resursele țării, ci cu lipsa de investiții în infrastructura de stocare, în interconexiunile electrice și în modernizarea pieței. 

Potrivit expertului în energie Dumitru Chisălița, dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală, factura finală ar fi cu 25-45% mai mică. Diferența de 39-44% între serviciul universal E.ON și cele mai bune oferte concurențiale de pe piață confirmă exact acest interval. Sunt sute de lei pe an luați din buzunarul fiecărei familii românești, nu din cauza prețurilor mondiale ale energiei, ci din cauza unui sistem intern care permite și chiar încurajează această suprataxare. 

Insuficiența interconexiunilor între sistemele energetice ale țărilor UE, în principal între cele din centrul Europei și cele din sud-est, a scumpit, în medie, vara trecută electricitatea angro tranzacționată în România cu peste 26%, față de scenariul în care ar fi fost respectată norma europeană privind capacitatea minimă disponibilă pentru schimburi transfrontaliere – o problemă cunoscută, semnalată, și nerezolvată. 

Din iulie 2026, prețul serviciului universal E.ON va ajunge la 1,756 lei/kWh cu TVA, echivalentul a aproximativ 0,33 euro/kWh — peste media europeană, într-o țară în care salariul mediu net este de trei ori mai mic decât în Germania sau Franța. Aceasta este realitatea pe care ministerul dumneavoastră o administrează în fiecare zi — și față de care nu a prezentat niciun plan credibil de remediere structural!

În acest context, domnule ministru, vă adresez următoarele întrebări:

1. Cum explicați paradoxul prin care România, una dintre țările cu cele mai diversificate și mai ieftine surse de producție energetică din UE, a ajuns să înregistreze cea mai mare creștere a prețului energiei electrice pentru consumatorii casnici din întreaga Uniune Europeană — plus 58,6% într-un singur an — și cine considerați că poartă răspunderea politică pentru această situație?

2. Ce măsuri și cu ce calendar asumat intenționează ministerul dumneavoastră să ia pentru eliminarea vulnerabilității structurale prin care România exportă energie ieftină ziua și importă energie scumpă seara, inclusiv prin accelerarea investițiilor în capacități de stocare și modernizarea interconexiunilor cu rețelele europene?

3. Oprirea celor două unități de la Cernavodă a aruncat România pe primul loc în clasamentul celor mai scumpe piețe de energie din UE. Care este planul ministerului pentru reducerea dependenței sistemului energetic național de funcționarea simultană a ambelor unități nucleare, și de ce construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă continuă să avanseze în ritm de melc?

4. Experții estimează că factura românilor ar putea fi cu 25-45% mai mică dacă piața ar funcționa normal. Ce măsuri legislative și de reglementare veți iniția pentru a elimina mecanismele care permit această suprataxare sistematică a consumatorilor români, în beneficiul unor actori care profită de disfuncționalitățile pieței?

5. Aveți în vedere plafonarea prețurilor energiei electrice pentru consumatorii casnici vulnerabili pe durata crizei de prețuri, și dacă nu — cum justificați în fața românilor cu venituri mici o factură la energie mai mare decât suportă cetățenii din țări cu salarii de trei ori mai mari?