Deputatul AUR Valeriu Munteanu avertizează că proiectul de ordin promovat de ministrul Mediului Diana Buzoianu privind Zonele Prioritare pentru Biodiversitate (ZPB) riscă să transforme o obligaţie europeană legitimă într-o politică internă excesiv de restrictivă, cu efecte directe asupra fermierilor, proprietarilor de terenuri şi comunităţilor locale.
Acest proiect, elaborat sub presiunea implementării Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (Jalonul 34 – Intrarea în vigoare a actelor juridice pentru desemnarea zonelor de protecţie strictă), riscă să genereze un val de restricţii suplimentare, fără o analiză serioasă a efectelor sociale şi economice asupra comunităţilor locale.
România, ca stat membru al Uniunii Europene, şi-a asumat să implementeze: Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, Directivele Habitate şi Păsări şi obiectivele Pactului Verde European, prin care este prevăzută: protejarea a cel puţin 30% din suprafaţa terestră şi maritimă a UE şi instituirea unui regim de protecţie strictă pentru cel puţin 10% din aceste suprafeţe. Aceste obiective sunt comune tuturor statelor membre şi nu impun, în sine, interzicerea activităţilor tradiţionale sau economice acolo unde acestea sunt compatibile cu mediul.
Conform documentelor oficiale, România are deja aproximativ 23,5% din suprafaţa terestră protejată, deţine unele dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale din Europa, are un procent semnificativ de habitate în stare bună de conservare. Aşadar, România nu porneşte de la zero, ci de la o poziţie deja avansată în ceea ce priveşte conservarea biodiversităţii. Problema reală nu este existenţa obligaţiilor europene, ci modul în care acestea sunt implementate la nivel naţional.
Metodologia propusă de ministerul Mediului schimbă fundamental filosofia aplicării obiectivelor de protejare şi conservare a habitatelor: introduce regimuri de non-intervenţie, unde activităţile umane pot fi complet eliminate; transformă activităţile agricole tradiţionale în activităţi permise doar dacă servesc biodiversităţii; permite extinderea restricţiilor şi asupra unor zone care nu sunt în prezent arii protejate; nu oferă garanţii reale de compensare pentru cei afectaţi.
Metodologia propusă introduce un principiu extrem de restrictiv: în noile zone desemnate vor fi permise doar acele activităţi care nu afectează sau chiar contribuie la procesele naturale. Această schimbare aparent tehnică ascunde o realitate gravă: activităţile economice, agricole şi chiar cele tradiţionale devin tolerate doar dacă servesc obiectivelor de conservare, nu nevoilor oamenilor.
În prezent, în zonele de protecţie integrală (ZPI) din parcurile naţionale şi naturale, cositul şi păşunatul sunt permise comunităţilor locale, în condiţii reglementate şi cu respectarea echilibrului ecologic. Prin introducerea Zonelor Prioritare pentru Biodiversitate, aceste activităţi: pot fi complet interzise în zonele de non-intervenţie sau vor fi drastic limitate în regim de „management activ”, fiind permise doar în măsura în care contribuie la conservarea biodiversităţii. Cu alte cuvinte, agricultorii nu vor mai putea decide liber modul de utilizare a terenurilor lor, chiar şi în zone unde astăzi aceste activităţi sunt perfect legale.
Proiectul permite includerea în ZPB a unor suprafeţe din afara actualelor arii protejate, precum şi instituirea de zone tampon cu regim restrictiv. Aceasta înseamnă că noi terenuri pot intra sub regim de restricţie, fără ca proprietarii şi comunităţile să fie pe deplin protejaţi.
Deşi legislaţia invocă acordul proprietarului pentru desemnarea ZPB, metodologia arată că acesta se aplică doar în cazul unor zone noi, nu şi pentru: zonele de protecţie integrală (ZPI), zonele de protecţie strictă (ZPS), rezervaţiile naturale, pădurile virgine şi cvasi-virgine identificate inclusiv prin amenajamente silvice. În aceste cazuri, restricţiile pot fi extinse fără un nou acord explicit.
Fără compensaţii clare pentru cei afectaţi – un aspect grav este lipsa oricărei scheme clare de compensare pentru: fermieri, proprietari de terenuri, comunităţi locale. Statul impune restricţii, dar nu spune cine suportă costul economic al acestor decizii.
Documentele oficiale arată clar că adoptarea acestui ordin este impusă de un jalon din PNRR, sub ameninţarea pierderii a peste 25 de milioane de euro. În aceste condiţii, există riscul ca interesul financiar de moment să prevaleze asupra interesului naţional şi al cetăţenilor pe termen lung.
Valeriu Munteanu: „Protejarea naturii nu poate însemna sacrificarea oamenilor. România are o biodiversitate valoroasă care trebuie protejată, dar nu prin măsuri impuse de sus, fără dialog real şi fără respect pentru comunităţi. Nu putem transforma zone întregi din ţară în teritorii unde oamenii nu mai pot trăi, munci sau folosi tradiţional resursele. Protecţia mediului trebuie făcută împreună cu oamenii, nu împotriva lor.”
AUR solicită: transparenţă totală în procesul de desemnare a ZPB; garanţii clare pentru dreptul de proprietate; menţinerea activităţilor agricole tradiţionale; mecanisme reale de compensare pentru cei afectaţi; o evaluare socio-economică serioasă înainte de adoptarea oricăror restricţii.
Comments are closed