Adresată: Domnului Ilie Gavril Bolojan, Prim-Ministru al României
DOAMNEI OANA GHEORGHIU, VICEPRIM-MINISTRU AL ROMÂNIEI
DOMNULUI BOGDAN GRUIA IVAN, MINISTRUL ENERGIEI
DOMNULUI AMBROZIE IRINEU DARĂU, MINISTERUL ECONOMIEI, DIGITALIZĂRII,
ANTREPRENORIATULUI ȘI TURISMULUI
De către: Domnul Senator Andrei Emil Dîrlău
Circumscripția electorală: 1 Alba
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
OBIECTUL INTERPELĂRII: DEVALIZAREA ROMÂNIEI DE ULTIMELE COMPANII CARE CONTRIBUIE LA SECURITATEA ȘI SUVERANITATEA SA.
Stimate Domnule Prim-Ministru,
Stimați Domni Miniștrii,
Începând cu 1990, guvernele succesive ale României au folosit pârghiile politice, administrative și legislative pentru a transforma economia statului socialist multilateral dezvoltat într-o economie de piață.
Pe parcursul acestui proces, o serie de decizii, cel puțin discutabile, au condus la distrugerea multor companii românești care, restructurate responsabil, ar fi putut aduce reală plusvaloare României și, de asemenea, la înstrăinarea unor active critice pentru orice stat, în condiții complet defavorabile poporului român (exemplu: OMV Petrom).
Joi, 16 aprilie 2026, viceprim-ministrul „ONG-ist” Oana Gheorghiu a prezentat Guvernului un raport amplu privind situația a 22 de companii de stat și a propus măsuri drastice de reorganizare: închideri, listări la bursă și parteneriate strategice.
Doamna viceprim-ministru ne vorbește despre pierderi și datorii bugetare cumulate care se ridică la aproximativ 5,32 miliarde lei.
Guvernul are de 10 luni un vicepremier care trebuia să se ocupe de restructurarea companiilor cu capital majoritar de stat, având în vedere jalonul 443 din PNRR, care prevedea restructurarea a minimum 3 astfel de companii până la 30 iunie 2026, plus listarea suplimentară a 15% din Hidroelectrica. Trebuie să recunosc că este o realizare importantă faptul că doamna vicepremier Oana Gheorghiu a aflat, în sfârșit, care este fișa postului.
Faptul că ne vorbește despre lichidarea unor companii care nu mai există decât într-un birou (CFR Marfă, SNCSR), despre fuzionarea unor companii deja fuzionate, listarea unor companii care, în situația în care se află, nu pot fi listate (Poșta Română) sau despre listarea unor titluri deja listate la Bursa de Valori București (Romgaz, Transelectrica, Hidroelectrica etc.) nu este de mirare.
Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este faptul că acest guvern nu a înțeles nimic din experiența ultimelor 3 decenii și jumătate, care ne-au demonstrat că absența unor praguri minime obligatorii privind participația statului la capitalul întreprinderilor publice care administrează infrastructură critică generează vulnerabilități structurale de ordin strategic.
Sistemul bancar românesc aparține majoritar unor entități străine. Acum, guvernul de neînlocuit (în viziunea domnului Bolojan) vrea să scape țara și de singura bancă asupra căreia statul mai avea controlul deplin: CEC Bank.
Conflictul din Ucraina, ca și cel din Orientul Mijlociu, ne arată cât de importantă este posibilitatea statului de a avea un cuvânt de spus în domeniul energetic. În timp ce state dezvoltate europene (Franța, Italia) își mențin sau chiar recapătă, inclusiv prin naționalizare, controlul asupra companiilor energetice, guvernul României vrea să mai înstrăineze puținul pe care îl mai avem.
După ce 49% din Salrom a fost transferat cu ani în urmă către Fondul Proprietatea, acum ne gândim să mai înstrăinăm încă 49%.
Exemplele pot continua.
Important este însă faptul că, deși obligația Guvernului este de a adopta măsuri pentru protejarea intereselor de securitate în ceea ce privește sectoarele critice (energia, transporturile, infrastructura de comunicații, prelucrarea datelor sensibile și accesul la resurse strategice), fapt ce se integrează deplin în ansamblul instrumentelor juridice adoptate la nivel european (Regulamentul UE 2019/452 al PE și CE), supușii ascultători de la București nu fac altceva decât să pună la dispoziția stăpânilor care i-au investit tot ceea ce mai are săraca noastră țară bogată, continuând procesul de distrugere a economiei, învățământului, sănătății și, practic, a vieții fiecărui român.
Ca urmare a celor prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:
- În viziunea dumneavoastră, care sunt domeniile strategice unde statul trebuie să păstreze controlul pentru asigurarea securității naționale?
- Cum veți înlocui sumele importante pe care companiile strategice din energie și exploatarea de resurse le aduc anual, prin dividendele lor, bugetului de stat?
- Nu credeți că atenția dumneavoastră, în ceea ce privește restructurarea și privatizarea, ar trebui îndreptată către companiile a căror existență este strict necesară statului în procesul de asigurare a securității naționale, dar care se află în situații economice critice? Și care sunt aceste companii, în viziunea dumneavoastră?
Comments are closed