Vă supun atenției situația Grupului 5 de la Termocentrală Rovinari, întrucât incendiul care a avut loc și care a afectat acest grup spune un adevăr dureros despre felul în care este gestionat patrimoniul energetic al acestei țări, un patrimoniu de care depinde bunăstarea întregului popor român.
În 2024, la aproape zece ani de când a intrat în proces de retehnologizare, Grupul energetic nr. 5 de la Termocentrală Rovinari a fost finalizat și pregătit pentru conectarea la Sistemul Energetic Național.
Vorbim despre un proiect finalizat cu prețul a zece ani de efort al specialiștilor și inginerilor și un cost de peste 100 de milioane de euro.
La nici 2 ani distanță, un incendiu a izbucnit iar Grupului energetic nr. 5, cel reabilitat cu peste 100 de milioane de euro, a fost afectat, impunându-se oprirea de urgență, ca măsură de siguranță.
Această situație ridică întrebări importante, la care statul are obligația să răspundă!
În condițiile în care angajamentele din PNRR prevăd trecerea Grupului 5 în conservare în cursul acestui an, cine răspunde pentru starea instalațiilor în perioada de tranziție?
Cine supraveghează un activ de 100 de milioane de euro destinat conservării?
Și ce garanții oferă statul român că această conservare va fi una conformă?
Stimați colegi, închiderea grupului 5 de la Rovinari ne pune în fața unui paradox instituțional absurd: statul roman a investit peste 100 de milioane de euro în retehnologizare și același stat impune un calendar de decarbonizare care trimite grupul în conservare înainte ca investiția să fie amortizată, și disponibilizează tocmai oamenii care ar putea să o întrețină și să o protejeze.
Concret: banii au fost cheltuiți, munca a fost depusă, capacitatea energetică există.
Cu toate acestea, o lăsăm să ruginească, sau mai rău, să ardă, în timp ce oamenii care o puteau administra sunt trimiși acasă de Guvernul României.
Comments are closed