Către: Domnul Mihai Dimian, ministrul Educației și Cercetării
De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași
Subiectul întrebării: Clarificări despre birocrația excesivă și lipsa digitalizării reale în unitățile de învățământ preuniversitar
Stimate domnule ministru,
În urma numeroaselor semnale venite atât din partea cadrelor didactice, cât și a părinților, consider că nivelul de birocrație din sistemul de învățământ preuniversitar a depășit de mult pragul unei necesități administrative și a devenit o povară care afectează direct calitatea actului educațional, iar menținerea acestui model birocratic nu mai poate fi justificată printr-o inerție administrativă, în condițiile în care lipsa unor măsuri ferme de simplificare și digitalizare riscă să transforme o disfuncție cronică într-un obstacol real pentru funcționarea eficientă a sistemului.
Din informațiile apărute recent în spațiul public, stimate domnule ministru, reiese o realitate care, din punctul meu de vedere, este simptomatică pentru modul în care funcționează sistemul – părinții sunt puși în situația de a depune, în mod repetat, documente pe care școala le deține deja, iar profesorii sunt implicați într-un circuit continuu de colectare, verificare și arhivare a acelorași date. La fel și în cazul profesorilor colaboratori care, an de an, în cazul continuității la ceiași unitate școlară, trebuie să depună o serie de documente justificative al căror parcurs instituțional a fost, deja, clarificat – diploma de absolvire a facultății, spre exemplu.
Această practică nu este una izolată, ci reflectă o problemă sistemică: în prezent, pentru fiecare activitate didactică există documente justificative multiple, uneori redundante, iar transmiterea lor se face în continuare prin copii scanate și proceduri formale care se verifică unele pe altele, fără o legătură reală cu eficiența sau calitatea educației.
În același timp, domnule ministru, deși există direcții asumate privind digitalizarea, realitatea din teren arată că școlile funcționează în continuare pe un model administrativ fragmentat, în care datele nu sunt reutilizate, iar sarcinile birocratice sunt transferate, constant, către profesori și părinți.
Din punctul meu de vedere, această situație indică nu doar o problemă de organizare, ci o lipsă de coerență între obiectivele declarate și mecanismele efective de funcționare ale sistemului și, prin urmare, domnule ministru, vă solicit să îmi comunicați următoarele:
- Ce măsuri a luat Ministerul Educației pentru a elimina solicitarea repetată a acelorași documente de la părinți și pentru a crea un sistem unitar de evidență a datelor elevilor?
- Există, în acest moment, o bază de date centralizată care să permită reutilizarea informațiilor deja existente la nivelul școlilor și, în cazul unui răspuns afirmativ, de ce nu este utilizată în mod eficient?
- Care este volumul estimat al activităților birocratice pe care cadrele didactice sunt obligate să le îndeplinească anual și ce procent din acestea este considerat redundant?
- Ce calendar aveți pentru digitalizarea completă a fluxurilor administrative din școli, astfel încât documentele să nu mai fie solicitate și procesate în mod repetitiv?
- Ce măsuri ați luat pentru a reduce sarcinile administrative ale profesorilor, în condițiile în care acestea afectează direct timpul alocat predării și pregătirii elevilor?
- Care sunt cauzele pentru care, în pofida strategiilor și declarațiilor privind debirocratizarea, aceste practici persistă la nivelul unităților de învățământ?
- Cine răspunde, la nivel instituțional, pentru menținerea acestor proceduri redundante și pentru lipsa unor soluții funcționale de simplificare administrativă?
- În opinia dumneavoastră, cum poate fi justificată menținerea unui sistem în care profesorii și părinții sunt obligați să reia, constant, aceleași proceduri administrative, în condițiile în care aceste disfuncționalități sunt cunoscute și semnalate de ani de zile?
Comments are closed