Vin astăzi în fața dumneavoastră cu o declarație grea, purtând vocea unui județ care pare că se stinge sub ochii noștri, deși are tot dreptul să strălucească. Vorbesc despre Tulcea, pământul dintre Mare Neagră și Dunăre, care astăzi se confruntă cu un exod demografic fără precedent și, mult mai tragic, cu un „exod” al sufletelor tinere către neant.
Tulcea se golește, stimați colegi. Tinerii noștri, forțați de o economie județeană care pare încremenită în proiecte pe hârtie sau în proiecte nesustenabile, aleg drumul străinătății sau al județelor vecine. Pleacă nu pentru că nu-și iubesc locurile natale, ci pentru că aici oportunitățile sunt de neatins, iar viitorul pare o promisiune mereu amânată. Dar cea mai cruntă formă de plecare nu este cea peste graniță, ci cea definitive de dintre noi. În județul Tulcea, sinuciderea în rândul copiilor noștri de sub 15 ani a devenit un flagel. Într-un an de zile 5 suflete tinere, 5 copii abia ce învățau ce înseamnă viața, au decis într-un mod tragic că această lume nu mai are loc pentru ei. Cum să mai dormim liniștiți când știm că în satele noastre, copiii își pierd speranța înainte de a împlini vârsta buletinului? Sistemul educațional și autoritățile par paralizate, spectatoare la un dezastru sufletesc pe care nu știu să-l gestioneze.
În tot acest peisaj gri, se licăresc lumini în orizont Tulcei. Tinerii tulceni, urcă tricolorul pe cele mai înalte podiumuri la înot, lupte, canotaj muncind până la epuizare în săli dărăpănate, centre private sau pe apele Dunării. Dar ce le oferă statul acestor campioni mondiali? Doar o strângere de mână la întoarcere? În lipsa unor centre de excelență și a unor oportunități reale în localitățile lor, acești copii talentați si muncitori ajung să pună umărul la dezvoltarea altor orașe, județe vecine sau alte țări, lăsând în urmă sate, comune și oreșe pustii și părinți care își plâng pruncii plecați fie peste granițe, fie, care își îngroapă pruncii mult prea devreme.
Dar o singură întrebare apare pe buzele tuturor tulcenilor: Unde este statul când acești sportivi care ne fac mândri sunt nevoiți să fugă la cluburi străine ca să supraviețuiască și unde sunt centrele de consiliere gratuită care să-i prindă pe copiii noștri înainte de a cădea în prăpastia deznădejdii? Exportăm inteligență, exportăm forță, exportăm viață, dar nu suntem capabili să oferim o plasă de siguranță emoțională și socială celor care rămân. Este un paradox strigător la cer să avem campioni europeni, dar să fim fruntași la rata suicidului în rândul minorilor sub 15 ani
Dacă nu intervenim acum, cu un plan integrat pentru Tulcea de la asistență psihologică în fiecare școală rurală, până la facilități economice care să rețină creierele acasă , vom rămâne județul care a avut totul, dar care și-a lăsat viitorul să se scurgă în Dunăre
Comments are closed