Revin de la această tribună asupra unui subiect pe care l-am ridicat constant: vulnerabilitatea sistemului alimentar din România și lipsa unui sprijin real pentru producătorii români.
România continuă să importe anual alimente de peste 6 miliarde de euro, iar începutul lui 2026 confirmă aceeași dependență. Exportăm materie primă și importăm produse procesate, pierzând valoare economică și control asupra propriului consum.
Această vulnerabilitate devine critică în actualul context geopolitic. Conflictul din Orientul Mijlociu afectează rutele comerciale și crește costurile.
În același timp, realitatea din teritoriu este clară. În Suceava, ca și în multe alte județe, producătorii locali muncesc, produc și totuși nu reușesc să ajungă pe piață. Vând ieftin la poarta fermei, iar consumatorul cumpără scump din import.
Trebuie să spunem foarte clar: în România, peste 90% dintre exploatațiile agricole sunt ferme mici. Ele reprezintă majoritatea covârșitoare a producătorilor, dar nu beneficiază de un sprijin real din partea statului.
Accesul la finanțare este limitat și dificil, iar instrumentele existente nu sunt adaptate realității din teren. Cooperativele funcționează limitat, iar lanțurile scurte de aprovizionare sunt aproape inexistente.
În aceste condiții, nu putem vorbi despre un sistem alimentar echilibrat. Vorbim despre o vulnerabilitate reală, într-un context geopolitic din ce în ce mai instabil.
Soluțiile sunt clare.
Sprijin concret pentru micii producători, prin mecanisme de finanțare accesibile și adaptate dimensiunii lor. Dezvoltarea capacităților de procesare în România. Încurajarea asocierii și dezvoltarea reală a lanțurilor scurte de aprovizionare, astfel încât produsele românești să ajungă direct la consumator.
Fac un apel ferm către Guvern: sprijiniți micii producători români și tratați securitatea alimentară ca pe o prioritate strategică.
Comments are closed