„Uneori este greu să găsești cuvintele potrivite atunci când trebuie să vorbești despre un nou caz de suicid a unei adolescente de 14 ani din satul Parcheș, comuna Somova. Din păcate, o viață mult prea tânără, mult prea fragilă și mult prea speriată s-a stins prematur, lăsând în urmă o durere care nu poate fi descrisă. În numai un an, în județul Tulcea, 5 suflete tinere au plecat brusc dintre noi. Asistăm la transformarea unei tragedii izolate într-un adevărat flagel: sinuciderea în rândul copiilor sub 15 ani. Este un semnal de alarmă care ar trebui să zguduie din temelii toate instituțiile acestui stat.
Vorbim despre copii care, în loc să se joace și să descopere lumea, ajung să creadă că lumea aceasta nu mai are loc pentru ei. Tinerii noștri sunt expuși la o presiune uriașă pe care, la vârsta lor, nu o pot duce fără ajutor, iar în lipsa unei urechi răbdătoare care să-i asculte, deznădejdea îi copleșește. Factorii sociali și economici, precum nevoia constantă de validare pe rețelele de socializare, alături de așteptările academice, uneori prea mari, puse de familii, le creează sentimentul că nu sunt suficient de buni, că nu se pot ridica la cerințele impuse de standardele nerealiste din mediul online, ale familiei și ale societății. Chiar dacă tinerii noștri sunt mai conectați ca niciodată, sunt, în același timp, mai singuri și mai pierduți ca oricând , „o singurătate în zgomot”. Rețelele sociale au devenit vitrine ale unei realități false, unde se vinde o viață perfectă, iar individualismul rece și competiția permanentă îi acaparează. Iar dacă nu te regăsești în acel model fals „de viață perfectă”, ajungi să simți că nu exiști.
Statul, de multe ori, este absent total. În Tulcea, sistemul de consiliere psihologică este, în realitate, doar o formă fără fond. În multe cazuri, părinții sunt singuri în fața depresiei copiilor lor. Nu există rețele de sprijin comunitare, nu există psihologi în școli care să aibă timp și suflet pentru fiecare elev. Nu există centre de consiliere psihologică gratuite în județ, nu există sprijin real pentru părinții care muncesc de dimineața până seara ca să supraviețuiască, lăsându-și copiii pradă ecranelor.
Soluții există. Administrația centrală și locală trebuie să vină cu un plan bine pus la punct, în care să creeze centre de consiliere gratuite, unde tinerii să poată vorbi despre ce simt și să nu se simtă judecați. Mai mult suport pentru consilierea psihologică în școli, inclusiv prin implicarea primăriilor în asigurarea transportului pentru specialiști, astfel încât aceștia să poată acoperi mai multe unități de învățământ. Alocarea de fonduri pentru programe prin care tinerii să fie încurajați să facă sport, să participe la tabere, la activități în natură și să-i scoatem din acest „matrix” digital. Sprijin real pentru familiile aflate în dificultate economică. Nu în ultimul rând, este nevoie de o refacere morală a comunității noastre, în care satul, societatea civilă și chiar biserica să redevină repere, să ofere sprijin și stabilitate. Pentru că, astăzi, pentru mulți tineri, orice mic eșec școlar sau emoțional devine o prăpastie de netrecut.
Adolescenții nu pot fi lăsați să ducă singuri această povară. Este datoria noastră, a tuturor , de la familie până la comunitate și instituțiile statului să fim acolo pentru ei, să le oferim sprijin real și să le arătăm că nu sunt singuri”, a declarat deputatul AUR Elena Doboș.
Comments are closed