Alexandru Bordian – Întrebare – Lista localităților din Ucraina în care cetățenii de naționalitate română reprezintă minimum 10% din populație, conform Hotărârii Cabinetului de Miniștri al Ucrainei nr. 257/2024

Adresată: Doamnei Oana-Silvia ȚOIU, ministru al Afacerilor Externe

De către: Deputat Alexandru BORDIAN, membru al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării

Circumscripția: nr. 18 Galați

Obiectul întrebării: Lista localităților din Ucraina în care cetățenii de naționalitate română reprezintă minimum 10% din populație, conform Hotărârii Cabinetului de Miniștri al Ucrainei nr. 257/2024.

Doamnă ministru,

La 17 decembrie 2024, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a adoptat Hotărârea nr. 257/2024, prin care a fost aprobată oficial Lista localităților în care locuiesc în mod tradițional persoane aparținând minorităților naționale (comunităților) din Ucraina sau în care aceste persoane constituie o parte semnificativă a populației. Este vorba despre localitățile din Ucraina în care persoanele aparținând minorităților naționale constituie 10% sau mai mult din totalul populației. Actul normativ stabilește, în mod explicit, unitățile administrativ-teritoriale în care pragul de 10% este atins sau depășit, prag ce reprezintă un standard recunoscut la nivel european pentru exercitarea anumitor drepturi lingvistice și culturale ale minorităților naționale, inclusiv în raport cu autoritățile publice locale.

Acest procent de 10% este considerat un minim de referință în practica europeană, inclusiv în cadrul mecanismelor promovate de Consiliul Europei, pentru a fundamenta solicitarea și exercitarea unor drepturi naționale, precum utilizarea limbii materne în administrație, afișaj public, educație sau relația cu autoritățile.

România este unul dintre sprijinitorii activi și donatorii generoși ai Ucrainei, atât pe plan bilateral, cât și în cadrul efortului comun european și euroatlantic de susținere a suveranității, independenței și integrității teritoriale a acestui stat. În acest context, protecția și garantarea drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina reprezintă o preocupare legitimă și constantă a statului român.

Presa de limbă română din Ucraina a scris că această Lista aprobată de Cabinetul de Miniștri al Ucrainei ar cuprinde 83 de localități în care etnicii români constituie o parte semnificativă a populației, precum și alte 305 localități în care etnicii români, apelați cu infranimul românesc „moldoveni” constituie o parte semnificativă a locuitorilor. 

De asemenea, presa română din Ucraina a remarcat faptul că unele localități cu o prezență românească semnificativă (bunăoară, localitatea Poroșkovo din regiunea Transcarpatică) nu au fost incluse în Lista aprobată.

În unele cazuri, pentru aceeași localitate Cabinetul de Miniștri al Ucrainei atestă distinct atât prezența unei minorități românești, cât și a unei „minorități moldovenești”. Acest fapt constituie în sine o dovadă că autoritățile centrale ale statului ucrainean continuă politica sovietică de fragmentare a minorității naționale române pe criteriul formal al apelativului.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog respectuos să-mi comunicați:

1. Lista completă a localităților din Ucraina incluse în anexa la Hotărârea nr. 257/2024 a Cabinetului de Miniștri al Ucrainei în care locuitorii de etnie română constituie 10% sau mai mult din totalul populației.

2. Vă rog ca această listă să includă toate localitățile în care comunitatea românească este menționată, indiferent de etnonimul, infranimul sau exonimul utilizat în actul normativ ori în statisticile oficiale ucrainene (de exemplu: „români”, „moldoveni”, „volohi” sau alte apelative folosite pentru a desemna aceeași comunitate etnică).

3. Care este, în cifre absolute și procentuale, ponderea minorității române în fiecare localitate din Lista aprobată, cu indicarea distinctă a numărului persoanelor declarate drept „români” și a celor declarate drept „moldoveni”, precum și ponderea cumulată a acestora raportată la totalul populației fiecărei unități administrativ-teritoriale.

4. Care este anul și sursa statistică utilizată de autoritățile ucrainene pentru stabilirea pragului de 10% (recensământ, estimări demografice, registre administrative etc.), în condițiile în care ultimul recensământ general al populației din Ucraina a avut loc în anul 2001.

5. Precizarea regiunilor, raioanelor și, după caz, a comunităților teritoriale (hromade) în care se află aceste localități, precum și confirmarea oficială a procentului atribuit minorității române în fiecare caz în parte.

6. Există localități în care sunt menționate separat „minoritatea română” și „minoritatea moldovenească”? Dacă da, care sunt acestea și care este ponderea fiecăreia dintre cele două categorii în respectivele localități?

7. Care este numărul total al localităților din Ucraina în care pragul de 10% este atins sau depășit de persoanele aparținând minorității române, luând în calcul cumulativ toate apelativele utilizate pentru această comunitate?
8. Ce drepturi concrete decurg, potrivit legislației ucrainene în vigoare, pentru comunitățile minoritare din localitățile incluse în această Listă (utilizarea limbii materne în administrația publică locală, afișaj bilingv, educație în limba maternă, comunicarea cu autoritățile etc.)?
9. Ce demersuri a întreprins Ministerul Afacerilor Externe al României, prin Ambasada României la Kiev sau prin Consulatele Generale ale României la Cernăuți, Slatina și Odesa pentru a verifica modul în care este implementată în practică Hotărârea nr. 257/2024 în ceea ce privește comunitatea românească?
10. Intenționează Ministerul Afacerilor Externe să inițieze consultări bilaterale cu partea ucraineană pentru clarificarea situației utilizării etnonimelor „român” și „moldovean” în documentele oficiale și pentru asigurarea unei abordări conforme cu realitatea istorică, culturală și lingvistică a comunității române din Ucraina, în condițiile în care România îi tratează ca etnici ucraineni pe toți cetățenii săi care se identifică cu etnonimul „ucrainean”, infranimul „huțul” și exonimul „hahol”?
11. Ce măsuri concrete vor fi avute în vedere pentru monitorizarea respectării drepturilor lingvistice, culturale și educaționale ale persoanelor aparținând minorității române din aceste localități, în concordanță cu standardele europene și cu angajamentele internaționale asumate de Ucraina?