Adresată de către domnul senator: Cătălin Silegeanu
Circumscripția electorală: Nr. 7 Botoșani
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declarației: Războiul din Orientul Mijlociu crește prețul gazelor cu 40% și plafonarea expiră în câteva săptămâni
Stimați colegi,
Plafonarea prețului la gaze expiră pe 31 martie, iar piața europeană a fost zguduită deja de un nou șoc după izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, cu salturi de zeci de procente ale cotațiilor. Dacă nu știați, România produce anual în jur de 8-9 miliarde metri cubi de gaze și consumă în medie între 10 și 11 miliarde. Diferența, adică aproximativ 15-25% din necesar în anii normali, este acoperită din importuri, la prețuri dictate de piața externă.
Plafonarea a ținut factura sub control, dar nu a redus dependența de cotațiile externe și nici nu a schimbat mecanismul prin care șocurile sunt absorbite. Nu s-a conturat o politică solidă de contractare pe termen mediu care să diminueze expunerea la piața spot, nici un plan coerent de folosire a stocurilor ca vârfurile de preț să se domolească. Intervenția s-a limitat strict la prețul final, fără să modifice câtuși de puțin riscurile. Statul a fost interesat de efecte, nu de cauze; a tratat simptomele, nu boala.
Dacă piața europeană o ia razna și statul nu mai ține plafonul, o familie care plătește acum 600-700 de lei într-o lună rece poate ajunge la 1.200-1.400 de lei. O casă care achită în jur de 900 de lei poate sări la 1.700 de lei. Și de unde să mai găsească românii sute de lei în plus pentru gaz, dacă prețurile deja au explodat pe toate fronturile și veniturile nu mai țin pasul?
În alte state, criza energetică a fost tratată cu seriozitatea cuvenită. Germania a investit rapid în terminale LNG și a menținut depozitele la niveluri ridicate înaintea sezonului rece. Polonia și-a diversificat rutele de aprovizionare și a eliminat dependența de o singură sursă. În România, accentul a rămas pe plafon și pe compensații sociale limitate, care pot ajuta păturile cele mai vulnerabile, dar nu schimbă datele problemei de fapt.
Gazul devine mai scump decât petrolul. Și când petrolul urcă, simți la pompă și mai strângi din dinți, dar când gazul urcă, îți intră în casă, în facturi, în mâncare, în tot ce se produce și se transportă. Într-o criză, gazul are prostul obicei să sară mai repede și să tragă după el restul prețurilor, așa că Guvernul ar face bine să prezinte repede o strategie, nu o listă de vouchere!
Comments are closed