Adresată:
Domnului Alexandru-Florin ROGOBETE, ministrul Sănătății
De către: Deputat Petre PUȘCAȘU
Circumscripția electorală: nr. 31 Prahova
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 16.02.2026
Obiectul întrebării: Cancer prevenibil, mortalitate maximă – bilanțul politicilor publice din sănătatea femeii
Domnule ministru,
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană atât în ceea ce privește incidența cancerului de col uterin, cât și mortalitatea asociată acestei afecțiuni, fapt ce reprezintă încă un eșec major al politicilor publice din sănătate, cu efecte directe asupra vieții a mii de femei – vorbim despre o boală în mare măsură prevenibilă și tratabilă atunci când este diagnosticată la timp, ceea ce face ca aceste statistici să nu poată fi explicate prin fatalism sau lipsă de educație, ci prin disfuncționalități sistemice persistente.
Consider, domnule ministru, că gravitatea situației este amplificată de lipsa de transparență și de date publice clare privind parcursul pacientelor: de la suspiciune, la diagnostic, la acces efectiv la tratament, iar în absența
unor termene clare, a unor finanțări predictibile și a unui personal medical suficient specializat, prevenția și depistarea timpurie rămân simple sloganuri administrative.
În plus, impactul social este profund inegal: femeile din mediul rural și din zonele defavorizate sunt cele care ajung, cel mai frecvent, la diagnostic în stadii avansate, nu din lipsă de responsabilitate personală, ci
din cauza întârzierilor sistemului și a accesului limitat la servicii medicale specializate.
În acest context, domnule ministru, vă adresez următoarele întrebări:
1. Care este timpul mediu de așteptare, la nivel național și defalcat pe regiuni, dintre prima prezentare a pacientei cu suspiciune de cancer de col uterin și stabilirea diagnosticului confirmat, precum și dintre diagnostic și inițierea tratamentului? Vă rog să indicați datele disponibile pentru ultimii trei ani.
2. Ce sume au fost alocate în ultimii trei ani pentru screening, diagnostic și tratament al cancerului de col uterin, defalcate pe programe bugetare și pe surse de finanțare, și care a fost gradul efectiv de utilizare a acestor fonduri?
3. Care este numărul de medici oncologi și ginecologi oncologi implicați în diagnosticarea și tratarea cancerului de col uterin la nivel național, care este deficitul estimat raportat la necesarul real și ce măsuri au fost luate pentru corectarea acestui dezechilibru?
4. Câte unități medicale din România sunt autorizate și funcționale pentru diagnostic complet și tratament integrat al cancerului de col uterin și care este capacitatea lor reală de preluare a pacientelor, raportată la numărul anual de cazuri noi?
5. Ce mecanisme funcționale există pentru a asigura continuitatea traseului pacientei între medicină de familie, diagnostic, oncologie și tratament, și ce date aveți privind abandonul sau întârzierile cauzate de lipsa de coordonare între aceste etape?
6. Ce termene asumate are Ministerul Sănătății pentru reducerea timpilor de așteptare la diagnostic și tratament și pentru scăderea mortalității prin cancer de col uterin, astfel încât România să iasă din această poziție negativă la nivel european?
Solicit răspuns scris.
Comments are closed