Adresată:
Domnului Ilie BOLOJAN, prim-ministru al României
De către: Deputat Cristina Emanuela DASCĂLU
Circumscripția electorală: nr. 24 Iași
Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 13.01.2026
Obiectul întrebării: Dezechilibrele politicii bugetare: subfinanțarea sănătății și educației în raport cu angajamentele externe
Domnule Prim-ministru,
România traversează o perioadă dificilă din punct de vedere bugetar, perioadă în care Guvernul pe care îl conduceți invocă în mod constant lipsa resurselor financiare pentru a justifica tăieri de cheltuieli, amânarea investițiilor publice și reduceri de personal în sectoare esențiale pentru populație, în mod special, sistemele de sănătate și educație sunt prezentate ca fiind constrânse de realitățile bugetare, fără posibilitatea alocării fondurilor necesare pentru modernizarea spitalelor, dotarea școlilor, plata personalului sau susținerea serviciilor publice de bază.
În acest context, stimate domnule prim-ministru, există o contradicție majoră între discursul Guvernului privind austeritatea internă și deciziile privind alocarea de fonduri semnificative pentru sprijin extern, inclusiv pentru Ucraina. Fără a pune în discuție importanța solidarității internaționale sau a angajamentelor asumate de România pe plan extern, este legitim ca cetățenii români să se întrebe de ce „nu sunt bani” pentru spitale care funcționează cu infrastructură învechită, pentru școli fără toalete conforme sau pentru plata cadrelor medicale și didactice, dar există resurse pentru angajamente financiare externe.
În numeroase comunități din România, spitalele se confruntă cu lipsa echipamentelor de bază, cu deficit de personal și cu clădiri care nu respectă standardele minime de siguranță, iar în educație persistă probleme cronice precum abandonul școlar, supraaglomerarea claselor și subfinanțarea. În același timp, Guvernul transmite mesajul că aceste probleme trebuie tolerate sau amânate din cauza constrângerilor bugetare, în timp ce prioritățile de finanțare par a fi stabilite în altă parte.
Această situație ridică semne de întrebare legitime cu privire la ierarhizarea reală a priorităților guvernamentale și la modul în care sunt protejate interesele fundamentale ale cetățenilor români, în special dreptul la sănătate și la educație, ambele garantate constituțional!
Având în vedere cele de mai sus, domnule prim-ministru, vă solicit să răspundeți următoarelor întrebări:
1. Cum justifică Guvernul faptul că invocă lipsa fondurilor pentru investiții esențiale în spitale și școli, în timp ce alocă resurse financiare pentru sprijin extern, inclusiv pentru Ucraina?
2. Care este valoarea totală a fondurilor alocate sau angajate de România pentru sprijinirea Ucrainei, defalcat pe ani și pe tipuri de sprijin, și din ce surse bugetare provin aceste sume?
3. Ce impact au aceste alocări externe asupra capacității statului român de a finanța sistemele publice de sănătate și educație?
4. De ce nu a fost stabilit un principiu clar potrivit căruia investițiile în spitale și școli să fie tratate ca o prioritate absolută, înaintea oricăror angajamente financiare externe?
5. Intenționează Guvernul să revizuiască politica de alocare a fondurilor publice astfel încât nevoile urgente ale cetățenilor români în domeniul sănătății și educației să nu mai fie subordonate altor priorități?
Solicit răspuns scris.
Comments are closed