CĂTRE,
BIROUL PERMANENT AL SENATULUI
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind drepturile utilizatorilor de produse bancare și reglementarea relațiilor cu instituțiile de credit” spre dezbatere și adoptare.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.
De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ, Consiliului Economic și Social și al Băncii Naționale a României.
INIȚIATORI:
Senator AUR Niculina Stelea ___________________
Senator AUR Petrișor Gabriel Peiu ___________________
Senator AUR Mircea Ionuț Sandu ___________________
EXPUNERE DE MOTIVE
Prezenta inițiativă legislativă urmărește să consolideze echilibrul relației dintre instituțiile de credit și utilizatorii de produse bancare, persoane fizice sau juridice, prin instituirea unor reguli clare de transparență, motivare și conduită echitabilă. Scopul său nu este de a limita libertatea economică a băncilor, ci de a oferi cetățenilor și mediului de afaceri garanția că deciziile unilaterale precum suspendarea, restricționarea sau încetarea unui produs bancar vor fi justificate, proporționale și notificabile în mod rezonabil.
În economia actuală, viața financiară a fiecărui individ sau întreprinderi este inseparabil legată de sistemul bancar. Accesul la un cont curent, la servicii de plată sau la un credit reprezintă nu doar o chestiune comercială, ci o condiție de participare la viața economică. Închiderea unui cont fără motiv clar sau refuzul arbitrar de a deschide unul poate echivala cu excluderea din circuitul economic.
În practică, numeroși utilizatori au resimțit efectele unor decizii unilaterale bruște: conturi închise peste noapte, servicii restricționate fără explicații suficiente, linii de credit retrase fără un preaviz care să permită adaptarea. Pentru o familie poate însemna imposibilitatea de a încasa salariul, pentru un IMM, blocarea lanțurilor de plăți și pierderea contractelor. De cele mai multe ori, justificările invocate rămân în zona „politicilor interne”, inaccesibile controlului public, ceea ce erodează încrederea în sistem.
Cadrul normativ actual protejează parțial utilizatorii. Legea nr. 193/2000 apără consumatorii persoane fizice împotriva clauzelor abuzive, iar OG nr. 38/2015 reglementează soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) între consumatori și comercianți, inclusiv prin CSALB. Însă aceste instrumente nu se extind asupra profesioniștilor: IMM-uri, PFA-uri, profesii liberale, asociații sau alte entități fără personalitate juridică care rămân fără o protecție echivalentă. Pe de altă parte, OUG nr. 99/2006 și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilesc regimul prudențial al instituțiilor de credit, dar nu reglementează relația juridică dintre bancă și client.
Prezenta lege vine să acopere acest gol normativ, fără a interfera cu atribuțiile de supraveghere ale Băncii Naționale a României și fără a dubla reglementările existente. Ea introduce un cadru de conduită echitabilă, valabil pentru toate instituțiile de credit, bazat pe principii de transparență, proporționalitate și motivare.
Printre elementele esențiale ale proiectului se numără:
- obligația de notificare prealabilă, de minimum 60 de zile, pentru orice decizie de suspendare sau încetare a unui produs bancar, cu excepția situațiilor justificate de motive legale, măsuri dispuse de autorități sau riscuri sistemice;
- dreptul la motivare în scris, prin indicarea temeiului legal și contractual al deciziei;
- dreptul la contestație prin mecanisme de soluționare alternativă (SAL), conciliere sau arbitraj, potrivit naturii părților;
- interdicția clauzelor abuzive, inclusiv a celor care permit încetarea unilaterală fără motiv justificat ori restrâng accesul la mecanismele SAL;
- obligația instituțiilor de credit de a participa la procedurile SAL, cu termen clar de răspuns și sancțiuni pentru refuzul nejustificat.
Legea instituie o distincție clară între consumatori și utilizatori profesioniști, menținând aplicabilitatea OG nr. 38/2015 și a Legii nr. 193/2000 pentru utilizatori persoane fizice, dar extinzând principiile de echitate și asupra mediului economic neacoperit până acum.
Legea consacră, totodată, interdicția expresă a oricăror clauze contractuale abuzive sau discriminatorii, inclusiv a celor care permit încetarea unilaterală a contractului fără motiv legal și fără notificare prealabilă, care limitează accesul utilizatorilor la procedurile de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) ori care restrâng în mod nejustificat drepturile prevăzute de prezenta lege.
Sunt interzise, în special, clauzele sau practicile care generează discriminare pe criterii de naționalitate, cetățenie, sex, religie, etnie, orientare politică, statut economic, obiect de activitate, apartenență la o categorie profesională ori opinii exprimate public.
Astfel de clauze sunt nule de drept, oferind utilizatorilor o protecție juridică efectivă și un instrument clar de apărare împotriva practicilor abuzive sau discriminatorii ale instituțiilor de credit.
Regimul sancționator este așezat exclusiv în competența BNR, în linie cu rolul său constituțional și legal de autoritate de supraveghere a sistemului bancar. BNR poate aplica, proporțional cu gravitatea faptelor, amenzi administrative, măsuri corective și planuri de remediere, restricționarea temporară a unor produse sau servicii, suspendarea dreptului de a încheia noi contracte și, în cazuri de gravitate deosebită, suspendarea ori retragerea autorizației. Această arhitectură evită suprapuneri instituționale, întărește disciplina de piață și asigură un răspuns rapid atunci când conduita unei instituții de credit riscă să afecteze buna funcționare a sistemului.
Pentru claritate și aplicare unitară, proiectul prevede elaborarea, de către BNR, a normelor metodologice de aplicare în termen de 60 de zile de la publicare, astfel încât instituțiile și utilizatorii să aibă repere operaționale precise, coerente cu cadrul prudențial existent.
Impactul preconizat al acestei inițiative este unul echilibrat și benefic pentru toate părțile implicate. Pentru utilizatori, legea aduce mai multă predictibilitate, prin termene clare de notificare, obligația de motivare și existența unor căi reale de contestare. Pentru sistemul bancar, oferă un cadru de conduită stabil, bazat pe reguli transparente și aplicate uniform, ceea ce consolidează încrederea publică și buna funcționare a pieței financiare. Mediul de afaceri va avea garanția că relația bancă–client se desfășoară într-un cadru echitabil, lipsit de decizii arbitrare, iar cetățenii vor beneficia de o protecție efectivă împotriva abuzurilor.
În esență, proiectul nu modifică echilibrul instituțional existent și nu introduce sarcini administrative suplimentare pentru instituțiile de credit. El stabilește reguli clare și rezonabile, care reflectă principiile unei economii moderne și corecte: orice decizie trebuie motivată, orice restricție trebuie anunțată din timp, iar orice eroare trebuie remediată.
INIȚIATORI:
Senator AUR Niculina Stelea ___________________
Senator AUR Petrișor Gabriel Peiu ___________________
Senator AUR Mircea Ionuț Sandu ___________________
LEGE privind drepturile utilizatorilor de produse bancare și reglementarea relațiilor cu instituțiile de credit
Parlamentul României adoptă prezenta lege
CAPITOLUL I – Dispoziții generale
Art. 1 – Scopul legii
Prezenta lege reglementează protecția și drepturile utilizatorilor de produse bancare, asigurând echilibrul contractual și prevenind practicile abuzive sau discriminatorii ale instituțiilor de credit.
Art. 2 – Domeniul de aplicare
(1) Legea se aplică tuturor produselor bancare oferite de instituțiile de credit autorizate către:
a) utilizatori persoane fizice (consumatori), potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori;
b) utilizatori profesioniști: persoane juridice, persoane fizice autorizate, profesii liberale și entități fără personalitate juridică.
(2) În raporturile cu persoanele fizice, dispozițiile prezentei legi se aplică în completarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori și a OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți. În caz de conflict, prevalează prevederile actelor speciale menționate.
Art. 3 – Definiții
În înțelesul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel:
a) Produs bancar – orice serviciu financiar oferit de o instituție de credit: conturi curente, conturi de plăți, de economii, carduri, depozite, împrumuturi, facilități de credit, descoperit de cont, servicii de plată, online banking, servicii de investiții, servicii auxiliare conexe produselor bancare etc;
b) Utilizator de produs bancar – orice utilizator persoană fizică sau orice utilizator profesionist, care, în temei legal, beneficiază de un produs bancar oferit de o instituție de credit;
c) Instituție de credit – instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
d) Soluționare alternativă a litigiilor (SAL) – procedură extrajudiciară, voluntară, independentă, imparțială, transparentă, eficientă și rapidă, prin care un litigiu apărut între un utilizator de produs bancar și o instituție de credit este soluționat de o entitate SAL, care propune ori impune o soluție părților, în condițiile prezentei legi și ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți;
e) Conciliere bancară – formă specifică de soluționare alternativă a litigiilor din domeniul bancar, desfășurată de Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor din domeniul Bancar – CSALB, sau de alte entități SAL autorizate, în cadrul căreia conciliatorul propune o soluție motivată, ce devine obligatorie numai prin acceptarea expresă și scrisă a ambelor părți;
f) Arbitraj – procedură de soluționare a litigiilor prevăzută de Cartea a IV-a din Codul de procedură civilă.
CAPITOLUL II – Drepturile utilizatorilor și obligațiile instituțiilor de credit
Art. 4 – Nediscriminarea și accesul echitabil
Este interzisă orice formă de discriminare în furnizarea sau menținerea accesului la produse bancare, indiferent de tipul utilizatorului, pe criterii precum: naționalitate, etnie, rasă, sex, religie, orientare politică, statut economic, obiect de activitate, apartenență la o categorie profesională sau opinii exprimate public. Criteriile menționate nefiind limitative. Regulile interne ale instituției de credit privind acceptarea clientelei trebuie să fie obiective, proporționale și documentate.
Art. 5 – Interzicerea condițiilor abuzive
Instituțiile de credit nu pot suspenda, restricționa, anula sau înceta unilateral accesul unui utilizator la un produs bancar, cu excepția cazurilor justificate, proporționale și temeinic motivate în temeiul legal și contractual aplicabil.
CAPITOLUL III – Suspendarea și încetarea unilaterală a produselor bancare
Art. 6 – Condiții de suspendare sau încetare unilaterală
Instituțiile de credit pot suspenda/restricționa/înceta unilateral un produs bancar contractat, doar în cazuri grave sau de încălcare a legii, documentate corespunzător, dacă:
a) utilizatorul a încălcat grav sau repetat contractul;
b) există utilizare ilegală sau frauduloasă dovedită;
c) sunt nerespectate obligațiile legale privind identificarea și raportarea;
d) garanțiile au fost afectate semnificativ și nu s-au adus remedii corespunzătoare;
e) menținerea relației ar contraveni unor măsuri speciale dispuse de BNR ori de alte autorități competente sau ar periclita stabilitatea/operaționalitatea sistemelor de plăți;
f) în baza unei decizii a unei instanțe de judecată rămase definitive.
Art. 7 – Obligația de notificare
Utilizatorul trebuie notificat în scris cu minimum 60 de zile calendaristice înainte de suspendarea, restricționarea sau încetarea unui produs bancar, cu indicarea:
a) motivelor faptice și legale detaliate ale deciziei;
b) temeiului legal/contractual;
c) dreptului la contestație și la soluționare alternativă a litigiilor sau la arbitraj.
Art. 8 – Excepții de la notificare
(1) Notificarea poate fi făcută imediat doar în cazul unor încălcări grave, dovedite faptic fără tăgadă, cum ar fi: utilizarea în scopuri ilegale, furnizarea de informații false, refuzul actualizării informațiilor esențiale, fraudă, spălare de bani, risc reputațional sau sistemic major.
(2) Notificarea prevăzută la art. 7 nu se aplică atunci când încetarea este impusă de lege, de o decizie rămasa definitivă a instanței, de măsuri speciale ale BNR sau de obligațiile privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, ori când întârzierea ar agrava un risc major de fraudă, integritate sau stabilitate financiară. Motivele se documentează și se pun la dispoziția autorităților competente.
(3) În toate cazurile, motivarea trebuie să fie suficientă pentru a permite utilizatorului să-și exercite dreptul la contestație.
Art. 9 – Dreptul la contestație
(1) Utilizatorul poate contesta decizia de suspendare, restricționare sau încetare a produsului bancar prin mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor sau în instanță.
(2) Până la soluționarea definitivă a contestației sau pronunțarea definitivă a unei instanțe de judecată, accesul la produsul bancar trebuie menținut, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 6.
(3) Contestația indică cel puțin actul contestat, motivele de fapt și de drept și dovada comunicării către instituția de credit. Instituția răspunde motivat în termen de 15 zile lucrătoare.
CAPITOLUL IV – Soluționarea alternativă a litigiilor
Art. 10 – Accesul la mecanisme SAL
(1) Utilizatorii au dreptul de a apela la SAL pentru orice decizie restrictivă privind produsele bancare (suspendare, restricționare, încetare sau refuz a unui produs bancar).
(2) Pentru utilizatori persoane fizice, procedura SAL se desfășoară potrivit OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, inclusiv prin CSALB, în condițiile legii.
(3) Pentru utilizatorii profesioniști:
a) părțile recurg, cu bună-credință, la conciliere administrată de o entitate SAL;
b) litigiile pot fi soluționate prin arbitraj, potrivit regulilor instituției arbitrale alese de părți sau, în lipsa unui acord expres, de către o entitate arbitrală competentă;
c) părțile pot opta, în orice moment, pentru sesizarea instanței de judecată, dacă nu convin asupra unei proceduri alternative.
(4) Alegerea entității SAL sau a instituției arbitrale se face de comun acord. Dacă nu se ajunge la un acord, reclamantul poate sesiza o entitate SAL ori un tribunal arbitral competent, cu notificarea prealabilă a celeilalte părți.
Art. 11 – Obligația de participare a instituțiilor de credit la procedurile de soluționare alternativă a litigiilor
(1) Participarea instituțiilor de credit la procedurile de soluționare alternativă a litigiilor – SAL este obligatorie.
(2) Instituțiile de credit sunt obligate să răspundă motivat la orice cerere formulată în cadrul procedurilor SAL, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.
(3) Refuzul nejustificat al participării ori neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1)–(2) constituie contravenție și se sancționează potrivit prezentei legi.
Art. 12 – Efectele procedurilor SAL
(1) Pe durata soluționării litigiului prin procedurile SAL, furnizarea produsului bancar se menține, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta lege sau a celor impuse intanțele de judecată și de alte autorități competente.
(2) Soluțiile rezultate din procedurile SAL au caracter obligatoriu sau executoriu și produc efecte potrivit naturii lor:
i. pentru utilizatori persoane fizice conform OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți;
ii. pentru utilizatorii profesioniști potrivit regulilor de conciliere sau arbitraj aplicabile.
CAPITOLUL V – Sancțiuni și dispoziții finale
Art. 13 – Nulitatea clauzelor abuzive
Sunt nule absolut clauzele contractuale care:
a) permit încetarea unilaterală a contractului fără motiv legal și fără notificare prealabilă;
b) limitează accesul utilizatorului la mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor;
c) restrâng nejustificat drepturile prevăzute de prezenta lege.
Art. 14 – Sancțiuni și măsuri aplicabile
(1) Pentru încălcări grave sau repetate, Banca Națională a României – BNR aplică:
a) amendă administrativă de la 100.000 lei până la 2.000.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 4 și art. 5, proporțional cu gravitatea faptei;
b) restricționarea temporară a furnizării anumitor produse sau servicii bancare;
c) suspendarea dreptului de a încheia noi contracte până la remedierea deficiențelor;
d) suspendarea sau retragerea autorizației de funcționare, în cazurile de gravitate deosebită.
(2) Utilizatorii de produse bancare prejudiciați prin faptele instituțiilor de credit au dreptul la despăgubiri materiale și morale, stabilite de instanțele judecătorești competente.
Art. 15 – Norme de aplicare
Banca Națională a României va elabora și adopta, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Comments are closed