Astăzi nu vorbesc doar ca deputat. Vorbesc ca român, despre românii din Republica Serbia. Nu discutăm doar despre o temă de politică externă și despre o rană deschisă a identității noastre naționale.
În Serbia trăiesc aproximativ 330.000 de români. Nu sunt diaspora. Nu au emigrat. Ei sunt acolo de secole – în Timoc, în Voievodina, în 241 de localități – purtând limba română și credința noastră, în ciuda vremurilor. Astăzi, aceste comunități nu sunt doar în pericol de asimilare culturală. Sunt în pericol de dispariție fizică.
Situația este critică.
În Serbia de Răsărit, în zona Timocului, mii de români sunt strămutați forțat din comunele în care trăiesc de generații. Nu pentru dezvoltare, nu pentru infrastructură, ci pentru exploatarea agresivă a zăcămintelor de cupru și aur.
Compania străină ce a primit acordul Guvernului Serbiei, exploatează necontrolat minele din Bor și Majdanpek. Rezultatul, este înspăimântător, poluare excesivă, creșterea alarmantă a bolilor respiratorii și a cazurilor de cancer la populația din zonă. Sunt oameni. Sunt români, iar statul are obligația să-și protejeze cetățenii.
Mai mult decât atât, se pregătește deschiderea unor noi exploatări miniere – unele cu cianuri, substanță letală – în Žagubica, Golubac, Zaječar și Kučevo, localități cu comunități românești compacte. Aceasta nu mai este ecologie. Aceasta este o strategie de depopulare. Constituția Serbiei, articolul 78, interzice modificarea artificială a structurii etnice.
Totuși, exact asta se întâmplă.
În paralel, identitatea românească este lovită metodic.
* Fără burse identitare – elevii migrează către școli în limba sârbă.
* Fără sprijin pentru cadrele didactice – profesorii abandonează predarea în limba română.
* Fără finanțare pentru presa românească – comunitatea rămâne fără voce.
* Casa de editură „Libertatea” riscă să își piardă sediul.
* Clădirea culturală „Luceafărul”, construită de români, zace în ruină.
Iar Ambasada României la Belgrad? Absentă. Românii din Serbia cer explicit retragerea ambasadorului. De ce? Pentru că nu discută cu ei. Pentru că nu îi reprezintă. Sper ca apelul disperat al fraților noștri din Serbia să fie auzit și de ministrul de externe care prioritizează obsedant Ucraina .
Comunitățile istorice românești sunt rupte, dispersate, fragmentate. Strămutarea forțată pune în pericol nu doar cultura și limba, ci continuitatea fizică a românilor din zonă. Dacă nu intervenim acum, în câțiva ani vom vorbi la trecut despre românii din Serbia.
Dragi colegi, Românii din Serbia nu cer favoruri. Ei cer dreptul de a rămâne ceea ce sunt: români.
Nu putem vorbi despre patriotism în interiorul țării, dacă uităm românii din afara hotarelor. Nu putem vorbi despre identitate, dacă acceptăm dispariția unor comunități care ne sunt parte din istorie. Același pericol îl vedem și în Ucraina, unde autoritățile din regiunea Cernăuți reduc numărul liceelor românești. Nepăsarea Ministerului de Externe pune în pericol comunitățile românești din afara granițelor. Statul român are obligația legală și morală să protejeze identitatea comunităților românești. Dacă permitem dispariția comunităților românești istorice, atunci suntem prima generație care își pierde frații prin nepăsare.
Comments are closed