Adresată: Ministrului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Domnului Radu-Dinel Miruță
De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES
Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu
Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR
Obiectul Interpelării: Situația actuală a industriei românești de tăbăcire și prelucrare a pieilor naturale
STIMATE DOMNULE MINISTRU,
În anul 1989, industria românească de tăbăcire și prelucrare a pieilor naturale reprezenta una dintre ramurile industriale de bază ale economiei naționale, contribuind cu aproximativ 3,8% la produsul intern brut (PIB). Această ramură era complet integrată – de la colectarea pieilor brute până la prelucrare, finisare și producția de articole finite – și avea un rol semnificativ în asigurarea independenței economice a țării.
În prezent, contribuția industriei de pielărie și încălțăminte la PIB este de sub 0,4%, iar capacitățile de producție și tăbăcire s-au redus la un nivel critic. Multe dintre unitățile românești tradiționale au fost închise sau funcționează la un nivel minim, iar lanțurile interne de prelucrare au fost înlocuite cu importuri de piele tratată și semifabricate. Această transformare nu are doar un impact economic, ci și o dimensiune strategică. Capacitatea internă de prelucrare a pieilor naturale asigură nu doar locuri de muncă și valoare adăugată, ci și o componentă de siguranță industrială națională, prin care statul poate gestiona independent lanțuri de producție pentru bunuri esențiale – de la echipamente tactice și militare, la articole industriale și bunuri de consum.
Industria de pielărie și prelucrare a pieilor naturale face parte din tradiția economică a României și reprezintă, prin natura sa, un domeniu cu relevanță strategică pentru autonomia industrială și siguranța națională. Menținerea unei capacități interne minime de procesare și existența unor rezerve strategice reale pot contribui la stabilitatea economică a țării și la reducerea dependenței de importuri. În lipsa unor rezerve și capacități de producție interne, România devine complet dependentă de importuri, ceea ce vulnerabilizează economia în situații de criză sau conflict.
În acest context, domnule ministru, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări:
- Care este situația actuală a industriei de tăbăcire și prelucrare a pieilor naturale din România – număr de unități active, capacitate de producție și contribuție actuală la PIB?
- Ce măsuri a adoptat sau are în vedere Ministerul Economiei pentru sprijinirea relansării acestei ramuri, inclusiv prin programe de retehnologizare, investiții verzi sau parteneriate public-private?
- Există în prezent, la nivel național, capacități industriale, logistice sau de depozitare destinate stocării, conservării sau prelucrării pieilor naturale care sunt considerate parte a rezervelor strategice ale statului? Dacă da, care este statutul și nivelul de utilizare al acestora?
- În strategiile economice și industriale naționale, domeniul pielăriei este menționat ca sector de interes strategic pentru siguranța industrială a României? Dacă nu, are ministerul în vedere includerea acestuia într-un plan de redresare industrială viitor?
În contextul scăderii ponderii de la 3,8% la sub 0,4% din PIB, consideră Ministerul Economiei necesară elaborarea unei strategii dedicate pentru refacerea capacităților de producție și refacerea rezervelor industriale de profil, ca parte a securității economice naționale?


Comments are closed