În ultimele zile, opinia publică a fost din nou zguduită de imaginile cumplite ale crimei din județul Mureș, unde o tânără a fost ucisă cu bestialitate și incendiată în propria locuință. Autorul acestei atrocități este un recidivist care, în trecut, fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru omor calificat. Cu toate acestea, pedeapsa sa a fost substanțial redusă, fiind eliberat cu cinci ani înainte de termen, iar rezultatul acestei indulgențe judiciare s-a dovedit a fi un eșec.
Crima îngrozitoare comisă de acest individ confirmă incapacitatea sistemului de justiție de a proteja cetățenii și de a preveni recidiva. Deși era dat în urmărire de luni bune, autoritățile nu au reușit să îl prindă la timp, fapt care a dus la moartea unei tinere nevinovate.
Astăzi, la peste patru luni de la acea crimă care a cutremurat o întreagă țară, criminalul se află încă în libertate, ilustrând o imagine dureroasă a unui sistem uzat, secătuit de resurse și sufocat de o legislație mult prea permisivă cu criminalii.
Până în acest moment, nimeni de la vârful Ministerului Afacerilor Interne nu și-a asumat responsabilitatea. Nicio demisie, nicio sancțiune, nicio măsură concretă. Doar tăcere și pasivitate.
În această situație, cetățenii se întreabă dacă se mai pot simți în siguranță într-o societate în care un criminal dat în urmărire a avut suficient timp să mai comită o altă crimă și nici până astăzi nu a fost găsit? Desigur, mulți ne întrebăm dacă astăzi am mai fi vorbit despre această crimă, dacă acest individ nu ar fi beneficiat de eliberarea condiționată.
România traversează o perioadă în care sentimentul de siguranță al cetățenilor este tot mai fragil. Cazurile tot mai dese de agresiuni, violență domestică și crime comise de persoane eliberate înainte de termen arată un adevăr dureros: legea este prea blândă cu cei care nu respectă legea. Astfel, este momentul ca Parlamentul României să acționeze ferm și responsabil, încât persoanele care se fac vinovate de omor calificat să nu mai aibă posibilitatea de a fi eliberate înainte de executarea completă a pedepsei. Totodată, se impune introducerea unor mecanisme reale de supraveghere post-penală pentru persoanele care au comis infracțiuni grave.
Nimeni nu are dreptul să ia viața altui om. Iar un stat care tolerează asemenea monstruozități, prin tăcerea și neputința instituțiilor sale, devine complice. Este momentul să restabilim fermitatea legii și respectul pentru viața umană.
Comments are closed