România trăiește, de prea multă vreme, sub povara unei maladii care a devenit endemică: politizarea excesivă a instituțiilor publice.
Este o boală veche, întreținută cu premeditare, care s-a adâncit de la o guvernare la alta, până a ajuns să paralizeze complet mecanismul administrativ al statului.
O boală care, astăzi, nu mai afectează doar vârful sistemului – ci întreaga structură a administrației, de la ministere până la cele mai mici posturi din organigrama unei instituții locale.
Funcțiile publice nu mai sunt expresia competenței, ci rezultatul apartenenței politice.
Acolo unde ar trebui să fie promovate competența, loialitatea față de lege și spiritul de serviciu public, se impune carnetul de partid, recomandarea „de sus” și tăcerea convenabilă.
În locul unei administrații moderne și eficiente, România a ajuns să funcționeze pe baza unei rețele de influență și obediență, în care fiecare poziție – de la director general până la șef de birou sau consilier – este atent verificată prin lentila politică.
Fiecare schimbare de guvern se transformă într-o vânătoare de posturi.
Zeci, uneori sute de funcționari sunt înlocuiți doar pentru că nu sunt „ai noștri”.
Profesioniști cu experiență sunt dați la o parte, pentru a face loc unor oameni fără pregătire, dar cu „susținerea potrivită”.
În teritoriu, politizarea a coborât până la cel mai mic nivel: la direcțiile locale, la agențiile județene, în consiliile de administrație ale instituțiilor de educație, sănătate sau cultură.
Astăzi, aproape nimic nu se mai mișcă în administrația publică fără acordul sau binecuvântarea politică a celor aflați la putere.
Această realitate are consecințe dramatice:
– decizii greșite luate de oameni nepregătiți,
– proiecte blocate sau pierdute,
– risipă de bani publici,
– corupție tolerată și uneori chiar încurajată,
– un aparat de stat demoralizat, în care frica și servilismul au înlocuit competența și inițiativa.
Ceea ce se întâmplă astăzi nu mai poate fi numit guvernare. Este capturarea statului.
Instituțiile publice – care ar trebui să servească cetățeanul – au devenit instrumente de partid, controlate politic până în cele mai mici detalii.
Într-un stat normal, directorii se schimbă doar pentru incompetență.
În România de azi, se schimbă pentru că nu au culoarea politică „corectă”.
Această formă de politizare este, în fapt, o corupție sistemică, care a golit instituțiile de conținut și de profesionalism.
Funcțiile se vând, se negociază, se oferă ca recompensă.
Se cer favoruri și tăcere, nu idei și soluții.
Iar în tot acest timp, România pierde – pierde bani, pierde oameni, pierde încredere.
Nu putem construi o țară europeană pe o administrație feudală.
Nu putem vorbi despre modernizare, despre digitalizare, despre atragerea de fonduri europene, câtă vreme instituțiile sunt conduse de oameni numiți politic, nu selectați profesional.
Statul român are nevoie de o depolitizare profundă, de o reformă reală a funcției publice, de un sistem de recrutare bazat pe merit, nu pe relații.
Avem nevoie de o lege clară și fermă care să pună capăt acestui lanț al subordonării politice.
De concursuri reale, transparente, supravegheate de instituții independente, nu organizate formal doar pentru a valida numiri decise în altă parte.
De evaluări bazate pe rezultate, nu pe apartenență.
Stimați colegi, politizarea ucide profesionalismul, ucide încrederea, ucide speranța celor care încă mai cred că statul român poate fi un loc al competenței și al cinstei.
Și dacă nu vom avea curajul să rupem acest cerc vicios acum, vom fi complicii unei prăbușiri lente, dar sigure, a instituțiilor noastre.
Depolitizarea nu este o lozincă. Este o urgență națională.
Este singura cale prin care putem reconstrui încrederea între stat și cetățean, singura cale prin care putem reda administrației demnitatea pierdută.
Comments are closed