Anul universitar 2025 nu a început cu festivități și discursuri pline de optimism, ci cu pancarte, scandări și nemulțumire. Este, poate, una dintre cele mai puternice imagini ale disperării unei generații care ar fi trebuit să pășească în amfiteatre cu speranța unui viitor mai bun, dar care s-a trezit împinsă în stradă pentru a-și apăra drepturile fundamentale. În locul entuziasmului, studenții din România au primit austeritate, limitări și promisiuni încălcate.
Pe 29 septembrie, mii de studenți au ocupat piețele și străzile din marile centre universitare: Sibiu, București, Cluj, Iași, Galați, Suceava, Alba Iulia și Baia Mare. Sub umbrela Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), aceștia au denunțat deciziile guvernamentale care le reduc șansele la un trai decent.
Problemele ridicate de studenți sunt serioase și cu impact direct asupra vieții lor: reducerea fondurilor pentru burse, limitarea gratuității transportului feroviar prin reguli restrictive și excluderea celor de pe locurile cu taxă de la sprijinul oferit. Aceste măsuri nu rămân simple date statistice, ci se transformă în obstacole concrete care îngreunează parcursul educațional și pun sub semnul întrebării principiul accesului egal la învățământ.
Imaginea sistemului educațional din România este o încă dovadă a haosului provocat de guvernul Bolojan: elevii, studenții și dascălii au protestat, pe rând, în toată țara. Doar cu câteva săptămâni înainte, pe 8 septembrie 2025, peste 15.000 de profesori au ieșit în stradă la București. Au mărșăluit de la Guvern până la Palatul Cotroceni, cerând salarii decente, respectarea legislației privind drepturile cadrelor didactice și oprirea tăierilor care afectează întreg sistemul educațional. În loc de dialog și soluții, aceștia s-au lovit de indiferență, de etichete nedrepte și de acuzații că „sabotează” elevii.
Viitorul țării este direct afectat atunci când studenții sunt sancționați și împovărați cu măsuri care le îngreunează accesul la educație. În timp ce România ridică bariere în fața viitorului tinerilor, alte state oferă oportunități concrete și facilități de dezvoltare. În timp ce noi permitem exodul intelectual, alte țări europene devin recunoscute centre educaționale.
Educația este în continuare privită de autorități ca o simplă cheltuială bugetară, nu ca o investiție strategică în viitorul națiunii, deși rămâne singura cale reală către dezvoltare durabilă. Mandat după mandat, guvernanții se dovedesc incapabili să înțeleagă rolul fundamental al școlii și al universităților. Un domeniu subfinanțat, dar deosebit de important pentru viitorul României, este sacrificat de Bolojan și David pe altarul austerității.
Comments are closed