Ni s-a promis că România va deveni un hub energetic european. Că vom produce, vom exporta, vom conduce regiunea. Dar românii nu mai întreabă de exporturi. Întreabă cum își vor plăti factura la curent. Cu ce bani vor trăi, când totul s-a scumpit: alimentele, taxele, ratele, carburanții și energia?
De la 1 iulie, Guvernul a renunțat la plafonarea prețurilor și a aruncat milioane de oameni într-o piață haotică, unde facturile s-au dublat, și în unele cazuri chiar s-au triplat. În schimb, oferă 50 de lei – o sumă ridicolă, cât o pâine, un litru de ulei și o promisiune mincinoasă că „e de ajuns”.
În același timp, guvernanții recunosc public: România nu mai poate produce suficientă energie. Ce s-a ales de hub-ul energetic? Nimic. Doar datorii și importuri la prețuri uriașe. Am dat Moldovei curent cu 90 de euro/MWh, dar românii plătesc 160. Producem puțin, cumpărăm scump și vindem ieftin. Ăsta e modelul lor de guvernare.
Imaginea de ansamblu este aceea a unui stat care și-a pierdut controlul asupra resurselor, care trăiește din importuri și promisiuni, și care își pedepsește propriul popor pentru greșelile clasei politice.
În ultimii ani, România a închis peste 7.000 de megawați capacități de producție energetică, în numele unor strategii „verzi” dictate din afară, fără să construiască absolut nimic în loc. Proiectele majore, precum reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, au fost împinse dincolo de orizontul realității, transformate în simple exerciții de imagine electorală. Centralele termice – care asigurau stabilitate în sistem – au fost vândute pe nimic, înstrăinate fără garanții de reconstrucție sau modernizare. Iar în zona regenerabilelor, deși se bate monedă pe tranziția verde, nu s-a făcut niciun pas concret pentru dezvoltarea capacităților de stocare. Practic, s-a ridicat un decor „sustenabil”, fără fundație, fără viziune și fără coloană vertebrală.
Românii trebuie să stingă lumina ca să facă economie, să își închidă boilerele, să renunțe la confortul minim. Aceasta nu e reformă. Este o crimă economică. Este dovada incapacității totale a celor care ne conduc. Un experiment social dus pe spatele celor mulți, în folosul celor puțini.
Comments are closed